Păsările nu îi pot gusta. Cerbii îi evită. De fapt, se credea că oamenii sunt singurele animale de pe Pământ care iubesc ardeii iuți, roșii – adică până când un studiu recent a dezvăluit că o altă specie animală pare să se bucure de ei.
Recent, o echipă de oameni de știință de la Institutul de Zoologie Kunming din China (unde se găsesc 2.000 de veverițe arboricole) încerca să determine ce mâncare preferă să mănânce veverițele arboricole din laboratorul lor. Au fost șocați să afle că era vorba de ardei iuți. Apoi, au studiat veverițele arboricole în sălbăticie și au descoperit că mâncau un anumit tip de ardei, Piper boehmeriaefolium, și chiar preferau să îl mănânce în detrimentul altor plante și vegetație.
Oamenii de știință încercau să își dea seama exact de ce veverițele arboricole se bucurau să mănânce ardei și au aflat că veverițele arboricole au o mutație în proteina canalului ionic TRPV1, care le reduce sensibilitatea la capsaicină, compușii găsiți în ardei care creează o senzație de arsură în orice țesut animal pe care îl ating.
În timp ce veverițele arboricole par, aparent, să se bucure de mâncatul ardeilor iuți cu nesăbuință, cum se explică faptul că oamenii au dezvoltat o plăcere pentru mirodeniile picante, când marea majoritate a regnului animal le evită ca pe o plagă fierbinte?
Evoluția consumului de ardei
În 2010, New York Times a analizat cum s-a întâmplat acest lucru, precum și psihologia din spatele consumului de mirodenii picante.
Ardeii iuți au început să își facă apariția în dieta umană încă din 7500 î.Hr. Există dovezi arheologice că ardeii iuți erau cultivați în America de Sud și Centrală. Cristofor Columb a adus primii ardei iuți în Lumea Veche și a fost primul care i-a numit ardei (peppers), deoarece semănau cu ardeii albi autohtoni din Europa. Adăugarea de aromă alimentelor la acea vreme era atât de extravagantă încât unele țări foloseau boabele de piper negru ca monedă de schimb. În scurt timp, ardeii iuți și-au lăsat amprenta asupra Indiei, Asiei Centrale, Turciei, Ungariei și a lumii.
După cum subliniază New York Times, unii experți spun că apelăm la sosul iute datorită efectelor sale inerente asupra sănătății. Ardeii iuți pot reduce tensiunea arterială. De asemenea, sunt o sursă excelentă de vitamina C, vitamina B, potasiu și fier. Unele cercetări arată că durerea cauzată de ardeii iuți poate atenua alte dureri. Așadar, atunci când o persoană mănâncă ardei iute, experimentează aceeași senzație ca și cum i-ar arde limba. Experții cred că probabil capsaicina a evoluat în plante pentru a le proteja împotriva ciupercilor, deoarece este antimicrobiană.
Dar alții spun că aceste beneficii pentru sănătate nu sunt suficiente pentru a explica de ce unii oameni iubesc ardeii iuți, în timp ce alții nu. Dr. Paul Rozin de la Universitatea din Pennsylvania este expert în preferințele și aversiunile umane și autor al cărții „Cum funcționează plăcerea: Noua știință a motivelor pentru care ne place ce ne place”. Așa cum a declarat pentru New York Times: „Nu cred că au [beneficiile pentru sănătate] vreo legătură cu motivul pentru care oamenii îi mănâncă și le plac”. Dar Rozin se grăbește să adauge: „Aceasta este o teorie. Nu știu dacă este adevărată.”
În schimb, Rozin spune că rata la care oamenii consumă ardei iuți are mai mult de-a face cu „masochismul benign”. Cercetările sale arată că oamenii consideră nivelul imediat sub cel insuportabil ca fiind cele mai plăcute cantități de ardei iute pe care le pot consuma. În locuri precum India și America de Sud, ardeii iuți fac parte din bucătăria zilnică. Dar în America, există o comunitate dedicată capsaicinei, care implică tricouri, cluburi și cel mai iute sos pe care îl poți găsi. Experții spun că acest lucru provine dintr-o nevoie primală de a-și demonstra tăria.
