Cel mai recent raport privind starea pescuitului mondial conturează o imagine deprimantă a industriei fructelor de mare.
Știați că o treime din toți peștii prinși nu ajung niciodată pe o farfurie? Potrivit celui mai recent raport privind starea pescuitului mondial, publicat ieri de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), un șocant 35% din capturile globale sunt aruncate peste bord sau se strică înainte de a fi consumate. Aceasta este o cifră alarmantă, având în vedere impactul ecologic dăunător al majorității pescuitului mondial, precum și numărul mare de oameni care suferă din lipsa alimentelor. The Guardian raportează:
O altă observație deprimantă făcută în raport afirmă că numărul speciilor supra-pescuite a crescut de trei ori în ultimii 40 de ani; și că schimbările climatice împing multe specii din apele tropicale calde, unde populațiile umane tind să se bazeze cel mai mult pe ele, în apele nordice mai reci. Acest lucru crește insecuritatea alimentară pentru populațiile care se confruntă deja cu dificultăți în a se hrăni.
Numărul de pești sălbatici prinși a rămas în mare parte stabil începând cu anii 1980, se arată în raport, dar peștele de crescătorie reprezintă acum 53% din toți peștii consumați la nivel mondial. Problema cu acvacultura, însă, este că este extrem de ineficientă. Peștii carnivori, cum ar fi somonul, necesită hrană sub formă de alți pești mai mici. Somonul are un raport de conversie a hranei de aproximativ 0.9-1.4 kg de hrană per kilogram de somon. Așa cum Lasse Gustavsson, directorul Oceana în Europa, a declarat pentru The Guardian, „Utilizarea a 20 de milioane de tone de pești precum macroul, sardinele și anșoa pentru a hrăni peștii de crescătorie în loc de oameni este o risipă flagrantă de alimente.”
În plus, există preocupări legate de condițiile nenatural de aglomerate pentru speciile crescute, precum și riscul răspândirii bolilor, atât în cadrul fermelor de acvacultură, cât și în populațiile sălbatice din apropiere. Despădurirea mlaștinilor de mangrove costiere și prevalența sclaviei umane moderne în industriile piscicole asiatice sunt, de asemenea, alte probleme grave.
Rapoartele FAO privind pescuitul au fost criticate în trecut pentru subestimarea capturilor totale, „neținând cont de pescuitul ilegal”, dar criticii spun că acesta este mai amănunțit.
Totuși, în timp ce FAO face tot ce poate pentru a combate supra-pescuitul și risipa colosală, este la latitudinea consumatorilor să facă alegeri inteligente la tejgheaua de pește. Cum se procedează?
1. Educați-vă. Nu toți peștii de crescătorie sunt răi, mai ales dacă provin din SUA sau Canada, unde industria este mai strict reglementată. Descărcați un ghid de cumpărare a peștelui de la Seafood Watch, care este adaptat fiecărui stat și vă va spune care pești sunt cele mai bune alegeri, alternative bune și importanți de evitat.
2. Mai mic este mai bine. De ce să hrăniți peștii mici celor mari, dacă îi puteți consuma chiar dumneavoastră? Aceștia tind să fie mai bogați în omega-3 și seleniu. Consumați de la baza lanțului trofic pentru a evita, de asemenea, bioacumularea chimică.
3. Căutați specii neobișnuite, provenite din SUA. Atât de mulți pești excelenți sunt exportați pentru că americanii nu sunt interesați să îi consume; oamenii de aici tind să fie fixați pe creveți, somon și ton, dar există mult mai multe. Extindeți-vă orizonturile culinare.
4. Animalele de crescătorie cu hrănire prin filtrare sunt cele mai bune. Numite fructe de mare cele mai etice, scoicile, midiile și stridiile nu necesită hrănire și nu ridică genul de preocupări etice pe care le au alte creaturi.
5. Consumați capturi locale, de sezon. Dacă locuiți lângă o sursă de apă, aflați ce provine de acolo. Consumați speciile crescute cel mai aproape de casă, în loc să importați specii exotice din cealaltă parte a lumii. Alăturați-vă unui program CSF (pescuit susținut de comunitate) dacă puteți. Consumați, de asemenea, în funcție de sezon. Societatea pentru Conservarea Marină are un ghid pentru cumpărarea peștelui de sezon aici.
