V-ați oprit vreodată să vă gândiți la salată, acea legumă umilă, dar harnică, ce apare pe mese de cel puțin câteva ori pe săptămână? Faptul că un aliment atât de fragil, perisabil și sezonier a devenit o parte integrantă a dietei americane este destul de curios, iar istoria sa este urmărită într-un episod fascinant numit „Green Gold” din podcastul The Fridge Light de la CBC cu Chris Nuttall-Smith.
Salata la începuturi
Salata a fost primul produs proaspăt pe care americanii l-au putut cumpăra în orice zi sau săptămână a anului. Înainte de asta, se bazau pe legume rădăcinoase precum varza, cartofii și morcovii. Salata a explodat pe scena culinară atunci când cultivatorii din Valea Salinas din California și-au dat seama cum să trimită vagoane de tren pline cu salată iceberg peste continent către restaurantele din New York City, Boston și Chicago. Salata iceberg are abilitatea unică de a rămâne crocantă și proaspătă dacă temperatura ambientală este menținută la 0 grade Celsius (32 F). Are un termen lung de valabilitate, de 21-26 de zile, dintre care paisprezece erau necesare la acea vreme pentru a ajunge la Chicago. Valea Salinas a avut, de asemenea, acces la electricitate pentru a alimenta fabricile de gheață, unde se producea zilnic aproximativ 13.600 de kilograme de gheață pentru a umple vagoanele feroviare, sub și deasupra salatelor.
Până în anii 1950, salata iceberg era cea mai frecvent consumată salată în SUA, cu un consum mediu pe cap de locuitor de aproximativ 9 kilograme. Tehnologia de refrigerare s-a dezvoltat până în punctul în care salata iceberg era expediată chiar și soldaților americani în Vietnam.
Nașterea salatelor ambalate
Dar apoi, cultivatorii și ambalatorii de salată iceberg, care căutau mereu să-și îmbunătățească modelul de afaceri, și-au dat seama că nu toate căpățânile de salată erau consumate integral, deoarece erau vândute doar sub formă de căpățână întreagă. Acest lucru a dus la următoarea invenție revoluționară – cea a verdețurilor ambalate pentru salată.
Ceea ce nu am realizat niciodată a fost cât de complexe sunt acele pungi de plastic cu verdețuri. Jim Lug, care a lucrat la proiectarea primelor pungi, i-a spus lui Nuttall-Smith că există numeroase straturi în interiorul plasticului pe care nu le poți vedea. Un strat este pentru a sigila punga, altul permite transmiterea oxigenului, altul oferă un strat pentru imprimarea graficii, iar unul este pentru gestionarea dioxidului de carbon – toate acestea în interiorul ambalajului transparent al mixului de salată. (Acest lucru nu o face mai bună din punct de vedere ecologic! Încă urăsc acele pungi din cauza nereciclării lor.)
Invenția lor a însemnat, însă, că fermierii puteau acum expedia salate mai fragile, cum ar fi Romaine, rucola, andive, Boston bibb, butterhead și radicchio, mai departe. Ca urmare, verdețurile mixte pentru salată, sau mixurile mesclun, au devenit o parte normală a dietei americane. (Nu neapărat un lucru bun, așa cum a scris Melissa în articolul ei îngrijorător, 7 motive pentru a renunța la salatele ambalate.)
Acest proces a fost ajutat de restauratori renumiți precum Alice Waters la Chez Panisse, care căutau verdețuri organice pentru salată. Un cercetător, Julie Guthman, a spus în episod că verdețurile pentru salată au fost „prima marfă care a făcut produsele organice atractive pentru cumpărătorii de rând”. Ele au schimbat opinia publică de la a privi produsele organice ca „mâncare de hipioți” și le-au transformat în „hrană de yuppy” dezirabilă.
Trecerea cu vederea a valorii salatei astăzi
Am ajuns acum într-un punct în care salata este atât de normală încât este aproape plictisitoare. Este leguma la care nimeni nu se gândește cu adevărat, pe care toată lumea o consideră banală pentru că este atât de ieftină și disponibilă; și totuși, așa cum subliniază Nuttall-Smith, majoritatea americanilor știu doar vârful icebergului, ca să spunem așa, când vine vorba de salate. Există nenumărate soiuri gustoase și neobișnuite care nici măcar nu sunt disponibile în supermarketuri. Cunoașterea acestora ar duce aprecierea noastră pentru salată la un nou nivel.
Acesta este doar încă un motiv pentru care sunt atât de fericit(ă) să fiu membru într-un sistem CSA share care îmi umple frigiderul până la refuz cu verdețuri pentru salată în fiecare săptămână. Primim soiuri diferite în cantități atât de mari încât, în această perioadă a anului, familia mea trebuie să mănânce salată la fiecare masă, altfel nu o vom termina pe toată înainte să ajungă următorul lot săptămânal. Încă nu sunt un susținător al salatelor ambalate din multe motive, nu în ultimul rând pentru că încerc să mănânc cât mai sezonier, local și fără risipă – și da, asta înseamnă să nu mănânc salată verde luni întregi iarna – dar asta nu face ca istoria acestei legume omniprezente să fie mai puțin intrigantă. „Green Gold” merită ascultat(ă) dacă îți plac salatele.
