În fiecare an, Institutul Regal al Arhitecților Britanici (RIBA) alege o Casă a Anului, toate fiind televizate într-o emisiune captivantă numită „Grand Designs„, prezentată de Kevin McCloud. Anul acesta, Casa pe Deal (House on the Hill), o extensie a unei ferme georgiene proiectate de Alison Brooks Architects, a câștigat premiul. Conform raportului juriului:
Majoritatea caselor din Regatul Unit au Certificate de Performanță Energetică (EPC) care măsoară emisiile de dioxid de carbon (CO2) și obțin un rating de eficiență energetică. Hawkes Architecture le-a adunat pe toate și a constatat că niciuna dintre casele de pe lista scurtă nu a obținut ratingul A. Casa pe Deal a obținut, se pare, un rating D și emite 14 tone metrice de CO2 pe an — cel mai slab rezultat de pe lista lungă. Singura casă de pe lista lungă care a avut un rating A a fost Devon Passivhaus — ceea ce am descris anterior ca fiind „o minunăție arhitecturală, printre cele mai frumoase proiecte Passivhaus pe care le-am văzut vreodată.”
Cu toate acestea, Casa pe Deal are și câteva caracteristici ecologice, potrivit RIBA:
Raportul juraților notează că acest proiect a fost „o muncă din dragoste” construită într-un program în patru faze pe parcursul a 10 ani. Întrebat despre sustenabilitatea listei scurte RIBA, președintele juriului, Amin Taha, a declarat pentru Architects’ Journal că „este puțin nedrept să judeci proiecte concepute acum mai bine de un deceniu după așteptările de astăzi.”
Îmi pare rău, dar nu cred deloc că este nedrept. Acesta este același argument care a fost folosit anul acesta pentru Premiul Stirling, cum că a fost pe planșă înainte ca oamenii să ia carbonul atât de în serios. Dar vremurile s-au schimbat.
Acest premiu este acordat la o lună după Conferința Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice din 20201 (COP26), unde tinerii protestatari s-au plâns că „am văzut simbolism, am văzut o abordare incrementală, am văzut sustenabilitatea tratată ca o activitate de bifare a căsuțelor”.
Acest premiu este acordat la câteva luni după ce Institutul Hot or Cool a publicat raportul său „Stiluri de Viață de 1,5 Grade: Către un Spațiu Echitabil de Consum pentru Toți”, care a documentat cum trebuie să ne reducem emisiile de carbon la 2,5 tone metrice pe cap de locuitor până în 2030 și că un rezident mediu din Regatul Unit emite în prezent 8,5 tone metrice pe an, cu 1,9 tone metrice provenind de la locuința sa. Conform EPC, această casă emite 14 tone metrice.
Poate cel mai important, acest premiu este acordat pentru a onora o casă frumoasă, dar cu scăpări (de căldură), pentru o familie foarte bogată de colecționari de artă, în timp ce 9 dintre concetățenii lor sunt în închisoare pentru că au cerut locuințe decente care să nu emită 14 tone metrice de carbon, ca parte a campaniei Insulate Britain. Ei au explicat:
Nu încape îndoială că Casa pe Deal este o proprietate superbă de două milioane de lire sterline și că Alison Brooks Architects au făcut o treabă minunată. Este, așa cum notează președintele RIBA, Simon Allford:
Toți cei implicați — arhitectul și clientul împreună — au făcut o treabă excelentă și merită felicitări. Dar merită un premiu Casa Anului? Pare extraordinar de lipsit de sensibilitate.
În Architects’ Journal, Taha spune că poate peste cinci ani vor lua carbonul în serios, dă vina pe contractori și managerii de proiect și spune: „Arhitecții ar trebui, sper, să fie ultimii spre care se arată cu degetul.” Aceasta este o declarație de o ipocrizie uluitoare.
Oamenii se lipesc literalmente de străzi cerând clădiri cu emisii reduse de carbon. Ca reacție la aceste proteste și la alte proteste legate de climă, legile sunt modificate, ceea ce, potrivit editorialistului The Guardian, George Monbiot, transformă Marea Britanie într-un stat polițienesc pe furiș.
Scriu acest articol din Canada și s-ar putea să nu fiu la curent cu exactitate cu ce se întâmplă în Regatul Unit, dar de aici, percepția vizuală (optica) este teribilă. Sunt impresionat de multe grupuri activiste arhitecturale britanice, de la Arhitecții Declară la Rețeaua Arhitecților pentru Acțiune Climatică și, da, chiar și Izolați Britania. Dar RIBA a pierdut complet firul (sensul) aici. Ar trebui să conducă, nu să rămână în urmă.
