Dacă sunteți atenți la știri, atunci știți adevărul incontestabil al unei planete în curs de încălzire și al temperaturilor sale insuportabil de ridicate. The New York Times spune că valurile de căldură din întreaga lume împing oamenii la limită, Bloomberg raportează că un val de căldură doboară recordurile de temperatură în Franța, iar Inside Climate News spune că un val de căldură împinge limitele viabilității umane. Gizmodo scrie despre cum un val de căldură a deraiat un tren în afara orașului San Francisco, iar The Globe and Mail raportează că în Winnipeg, Canada — cunoscut pentru a avea doar două anotimpuri: iarna și țânțarii — căldura extremă a forțat anularea Maratonului Manitoba la jumătatea cursei. Dar poate cel mai tulburător titlu provine de la Earth.org: „China va crește producția de cărbune pe fondul creșterii cererii de electricitate provocate de valul de căldură.”
În Financial Times, jurnalistul Simon Kuper a descris condițiile din Nevada și Arizona, scriind că „a fost cel mai rău val de căldură din SUA de la, ei bine, din mai”. El l-a citat pe profesorul Eric Klinenberg de la New York University:
Designerul Andrew Michler a spus aproape același lucru acum un an, în timpul febrei pompelor de căldură când toată lumea părea să uite că nu sunt altceva decât aparate de aer condiționat care funcționează invers. Iar aruncarea de aparate de aer condiționat în clădiri nu va face decât să agraveze problemele pe care le avem. Vedem acest lucru peste tot în lume, pe măsură ce centralele pe cărbune sunt pornite pentru a produce mai multă electricitate care să alimenteze aparatele de aer condiționat.
Devine clar că clădirile noastre nu pot face față, sistemele noastre electrice nu pot face față, iar corpurile noastre nu pot face față.
În postarea recentă, arhitectul Michael Eliason a pus aceste întrebări: „Echipele de planificare evaluează cum vor afecta temperaturile mai ridicate ipotezele modelării energetice? Proiectează pentru o supraîncălzire crescută? Simplificarea prin supradimensionarea pompelor de căldură sau planificarea bazată pe aparate de aer condiționat pentru a preveni supraîncălzirea nu este o strategie sustenabilă, mai ales acolo unde întreruperile de curent vor deveni probabil mai frecvente din cauza vremii.” El consideră că Passivhaus este o soluție deoarece „ele oferă un nivel mai ridicat de protecție împotriva căldurii, frigului, vârfurilor de consum energetic și a evenimentelor legate de fumul incendiilor forestiere.” De asemenea, sunt proiectate holistic, unde structura clădirii, sistemul mecanic, ferestrele și umbrirea sunt toate proiectate împreună.
Problema este că așa nu funcționează restul lumii construcțiilor. Una dintre problemele fundamentale cu care ne confruntăm în abordarea acestei probleme este că ne gândim la clădirile noastre ca la un mănunchi de piese disparate proiectate de profesioniști sau meseriași diferiți care sunt aruncate laolaltă și devin cumva o clădire. Cu mulți ani în urmă, inginerul Robert Bean a rezumat ideea:
Bean notează că confortul, care acum ar putea fi extins la o discuție despre siguranță, nu provine dintr-o alegere de echipament. În schimb, trebuie încorporate „clădirea însăși și materialele de construcție în definiția HVAC”.
Nord-americanii, care sunt obișnuiți să fie încălziți și răciți prin mișcarea aerului fără să se gândească la pereți, știu că HVAC este prescurtarea pentru „încălzire, ventilație și aer condiționat” — o relicvă din zilele de dinainte ca încălzirea să fie aer condiționat care funcționa invers și ventilația să fie mai mult decât o fereastră.
Inginerul Eoghan Hayes are o idee mai bună. Trebuie să încetăm să ne gândim la HVAC ca la un echipament și să începem să ne gândim la el ca la un rezultat: sănătate, ventilație și confort — cu accent pe sănătate. Face parte dintr-un sistem mai amplu; nu putem avea „pompe-de-căldurizare” fără izolație și nu putem obține HVAC fără a aborda pereții, ferestrele, umbrirea, copacii și multă vopsea albă.
Încă din 2006, William Saletan a scris „Lumea iluzorie a aerului condiționat” și a remarcat:
Și Saletan nici măcar nu a menționat problema agenților frigorifici ca gaze cu efect de seră. Am gătit planeta și nu a mai rămas mult din ea care să fie locuibilă fără aer condiționat. Să le numim pompe de căldură nu schimbă nimic vara. De aceea trebuie să reducem cererea, astfel încât centralele pe cărbune să nu fie pornite pentru a le menține în funcțiune, și astfel încât rețeaua să nu cedeze și ele să poată funcționa deloc.
Încă nu suntem nici măcar în cea mai fierbinte parte a verii, moment în care s-ar putea să trecem prin cel mai grav val de căldură de, ei bine, din iunie. Devine clar că clădirile noastre nu pot face față, sistemele noastre electrice nu pot face față, iar corpurile noastre nu pot face față.
Trebuie să gestionăm asta mai rapid decât am crezut. Eliason a scris „26 de acțiuni climatice pe care orașele ar trebui să le adopte pentru reziliența la schimbările climatice” — toate sunt locuri bune pentru a începe.
