Într-un sondaj deloc științific despre dorința tinerilor de a deține mașini, editorialistul de la Globe and Mail, Jeremy Cato, notează că fiul său își adoră camioneta și o numește Jenny. El concluzionează că singurul motiv pentru care tinerii nu conduc este că sunt falimentari. Și spune că nu ar trebui să ne bazăm pe anecdote, există cercetări:
© The AtlanticȘi într-adevăr, așa cum demonstrează aceste date General Motors prezentate pe The Atlantic, a existat o scădere mare în recesiune și o recuperare de atunci. Dar cu cât cohorta este mai tânără, cu atât recuperarea este mai puțin accentuată.
Pe termen lung, imaginea este consecventă. Persoanele cu vârste cuprinse între 16 și 34 de ani conduc mult mai puțin. Costul mașinilor, al parcării, al asigurării și al benzinei continuă să crească până la punctul în care devine o povară serioasă, iar acest lucru nu se va schimba prea curând. Acest lucru a început cu mult înainte de revoluția smartphone-urilor. Cu toate acestea, acum, imaginea s-a schimbat. Dacă vrei să te bazezi pe anecdote, nepotul meu are un loc de muncă foarte bine plătit și își permite o mașină. Dar el locuiește lângă o linie de tramvai și ar prefera să stea pe telefon în tramvai decât într-o mașină blocată în trafic. Când are nevoie de una, există Zipcar sau servicii de închiriere. Cel mai adesea merge cu bicicleta. El a făcut alegerea pe care un alt consultant auto o descrie în Bloomberg, într-un articol cu un titlu minunat: Generația Y renunță la V-8 pentru 4G
Mașinile sunt opționale, telefoanele nu.
Cato susține că „Millennials, la fel ca părinții lor, se vor obișnui cu deținerea de mașini atunci când vor avea bani și nevoie.” Pentru unii, în special cei care locuiesc sau lucrează în suburbii, acest lucru ar putea fi adevărat. Dar suma de bani necesară pentru a-și permite o mașină crește considerabil, iar nevoia de mașină, în această eră în care tot mai mulți oameni locuiesc în apartamente în centrul orașului și aproape de transportul în comun, scade considerabil. Adăugați și incapacitatea de a ne desprinde de telefoane pentru mai mult de un moment sau două, iar mașina nu mai pare nici pe departe la fel de atractivă ca alternativele. Priviți un alt studiu Gartner citat de The Star:
American Graffiti/Captură de ecran
Condusul nu mai este distractiv.
În cele din urmă, trebuie subliniat că șofatul nu mai este la fel de distractiv cum era odinioară. Drumurile sunt aglomerate, parcarea este greu de găsit, nu mai iei oameni plimbându-te pe strada principală, nu poți umbla la mașina ta pentru că s-au transformat în calculatoare. Ca să fiu subiectiv, obișnuiam să-mi desfac Volkswagen-ul Beetle pe marginea drumului dacă aveam de reparat ceva. Obișnuiam să conduc peste tot și niciodată nu aveam probleme cu parcarea. Încă am o mașină sport (un Miata din ’89), dar nu o folosesc niciodată în oraș, merg cu bicicleta peste tot, tot anul. Este mai rapid, mai ieftin, o bună formă de exercițiu și, sincer, mult mai distractiv decât condusul în centrul orașului Toronto. Acum, când mergem undeva, o las pe soția mea să conducă pentru ca eu să pot privi pe iPad și să-mi recuperez lectura.
Nu doar pentru millennials, condusul s-a schimbat pentru toată lumea. Este lent, scump și nu înseamnă libertate, ci responsabilitate serioasă. Jeremy Cato se înșeală, nu este vorba doar de economie, întreaga imagine se schimbă. Peste zece ani, va scrie despre biciclete.
