© Kjell Sandved/Getty Images
Ochii insectelor sunt o minune a ingineriei naturale. Oricine poate spune că ochii de insectă sunt speciali într-un mod complex printr-o singură privire la forma și construcția lor. Dar când aprofundezi această minune a ingineriei naturale, povestea devine și mai interesantă.
© Alstair Shay/Getty ImagesMajoritatea insectelor au ceea ce se numesc ochi compuși. După cum probabil ați observat, ochii compuși sunt o structură asemănătoare unui mozaic de omatidii strâns împachetate. Haideți să rostim cu toții asta cu voce tare acum, omatidie. Potrivit utilei Biology Online, acestea sunt „unitățile structurale și funcționale ale vederii” și variază în număr în funcție de insectă. Unele specii de insecte au doar șase, în timp ce altele, precum libelulele, au peste 25.000!
© Cultura Science/Gregory S. Paulson/Getty Images
Deci, asta înseamnă că o insectă are o vedere mult mai bună decât oamenii? Ei bine, nu. Explicând cum funcționează ochii fluturilor, Profesorul Ron Rutowski ne spune că, cel puțin în cazul fluturilor pe care i-a studiat, ei au o vedere mult mai slabă. Dacă oamenii consideră vederea perfectă ca fiind 20/20 (6/6 metri), fluturii au mai degrabă o vedere de tip 20/200 (6/60 metri). Ei trebuie să fie mult, mult mai aproape de un obiect pentru a-l putea vedea clar.
Dar asta nu înseamnă că ochii insectelor nu au abilități uimitoare.
Așa cum subliniază Biology Online, „Așa cum a fost sugerat inițial de Johannes Muller (1829) în așa-numita sa „teorie mozaic”, fiecare omatidiu primește impresia unei zone luminoase corespunzătoare proiecției sale pe câmpul vizual; și este juxtapunerea tuturor acestor mici zone luminoase, variind în intensitatea și calitatea luminii care le compune, ceea ce dă naștere imaginii totale verticale percepute de insectă. Deoarece insectele nu pot forma o imagine reală (adică focalizată) a mediului, acuitatea lor vizuală este relativ slabă în comparație cu cea a vertebratelor. Pe de altă parte, abilitatea lor de a detecta mișcarea, prin urmărirea obiectelor de la un omatidiu la altul, este superioară majorității celorlalte animale. Rezoluția temporală a pâlpâirii este de până la 200 imagini/secundă la unele albine și muște (la oameni, imaginile statice se estompează într-o mișcare constantă la aproximativ 30 imagini/secundă). Ele pot detecta modele de polarizare în lumina soarelui și pot distinge lungimi de undă într-un interval de la ultraviolet la galben (dar nu și roșu).”
Și abilitățile speciale nu se opresc la urmărirea superioară a mișcării.
© Grahame Mcconnell/Getty Imgaes
O lucrare de cercetare din 2010 arată că ochii insectelor au de fapt capacitatea de a respinge murdăria, o descoperire care ar putea însemna o soluție biomimetică pentru tehnologii precum celulele solare mai eficiente.
„[S]pre deosebire de restul corpului, omatidiile diverselor insecte rămân curate, chiar și într-un mediu puternic contaminat… Presupunem că acest fenomen anti-adeziv se datorează unei reduceri a suprafeței reale de contact dintre particulele contaminante și suprafața ochiului. O astfel de combinație de trei funcții într-o singură nanostructură poate fi interesantă pentru dezvoltarea de suprafețe multifuncționale industriale capabile să îmbunătățească captarea luminii, reducând în același timp reflexia luminii și aderența.”
© James H Robinson/Getty Images
