Nu se poate nega faptul că dulăii au un simț olfactiv imbatabil. Dar doar pentru că ei câștigă premiul olfactiv printre animalele de companie nu înseamnă că sunt singurii cu un simț al mirosului puternic. Așa cum știu iubitorii de pisici, abilitatea unei feline de a detecta mirosuri nu este deloc de neglijat. De fapt, este destul de impresionantă — și mult mai complexă decât realizează majoritatea dintre noi.
Anatomia mirosului
Nasul unei pisicuțe este mai mult decât un buton drăguț de atins. Este și un instrument de precizie unde între 45 și 80 de milioane de receptori olfactivi microscopici recunosc și procesează mirosurile, conform revistei Parade. Asta nu se ridică chiar la nivel canin. Câinii au între 149 și 300 de milioane de receptori olfactivi. Dar este mult mai mult decât cele 5 milioane pe care le avem noi, oamenii — ceea ce înseamnă că simțul olfactiv al unei pisici este de câteva ori mai ascuțit decât al nostru, capabil să detecteze arome pe care noi doar le putem simți slab sau le putem rata cu totul.
Pisicile nu au doar nasul pe care îl vedem. Ele miros și prin gură, datorită organului vomeronazal (sau organul lui Jacobson), situat în cerul gurii, chiar în spatele dinților din față, cu ducte care duc în cavitatea nazală. S-ar putea să observi pisica ta respirând uneori cu gura ușor deschisă, având o expresie care arată ca un zâmbet sau o grimasă. Acesta se numește răspuns flehmen și este modul în care pisica ta atrage mirosurile în organul său vomeronazal (OVN) pentru procesare. Interesant, felinele împărtășesc această abilitate de a mirosi-și-gusta cu multe alte creaturi care au OVN-uri, inclusiv cai, câini, feline mari, capre și șerpi.
Vezi răspunsul flehmen în acțiune în acest video.
Putere dublă de a mirosi
De ce au pisicile două sisteme de miros? Fiecare gestionează tipuri diferite de mirosuri și împreună creează superputeri nazale.
Nasul vizibil al unei pisici (care, apropo, este unic fiecărei pisicuțe, cu propriul model de creste și denivelări) detectează mirosurile obișnuite din mediu, cum ar fi aromele alimentare. Mirosurile ajung la receptorii olfactivi, care trimit semnale către creierul pisicii pentru analiză și un posibil răspuns.
OVN-ul, pe de altă parte, detectează feromoni, substanțe chimice care comunică informații sociale, teritoriale și sexuale. Fiecare pisică eliberează propria semnătură unică de feromoni din glande speciale situate între ochi, la colțurile gurii, la baza cozii, între pernuțele de pe lăbuțe și pe alte părți ale corpului. OVN-ul captează aceste comunicări chimice de la alte pisici și trimite semnale către creier pentru procesare.
Împreună, aceste două mecanisme de căutare a mirosurilor oferă pisicilor o imagine multidimensională perfectă a lumii din jurul lor. De fapt, felinele se bazează pe aceste hărți olfactive mult mai mult decât pe ochi pentru a „vedea” ce se întâmplă în apropiere, plasând mirosul printre cele mai puternice simțuri ale lor.
Înțelegerea mediului înconjurător prin mirosuri
Pisicile folosesc mirosurile ambientale și feromonii pentru a naviga pe teritoriul lor și a comunica cu alte pisici. Exemple includ:
Găsirea hranei — Nasul unei pisici poate indica prezența unui șoarece în apropiere, declanșând un răspuns prădător imediat. Pisicuțele, care se nasc cu ochii închiși, își identifică mamele și un mamelon disponibil prin secrețiile ei de feromoni. De fapt, informația este atât de detaliată încât permite fiecărui pui din același cuib să rămână la propriul mamelon preferat și să reducă competiția la ora mesei.
Marcarea teritoriului — Pisicile își delimitează granițele casei cu urină și feromoni, făcând periodic turul pentru a remarca zonele unde mirosul s-a estompat. Acest lucru poate include mobila și pereții tăi — și chiar și pe tine. Da, acele frecări de obraz și lovituri blânde cu capul sunt modul prin care puiul tău blănos te revendică ca pe unul dintre trofeele sale teritoriale. Nu este clar dacă pisicile marchează teritoriul pentru a ține alte pisici la distanță sau pentru a se simți în siguranță în spațiul lor personal, sau o combinație a celor două.
Comunicare socială — Felinele nu dau mâna, nu se îmbrățișează și nu schimbă numere de telefon când se întâlnesc, dar se relaționează între ele și citesc mici indicii sociale prin simțul lor remarcabil al mirosului. Se pot freca sau lovi cu capul pentru a elibera feromoni și pot mirosi diverse părți anatomice pentru a obține indicii despre celălalt (inclusiv rectul, care secretă și el feromoni). De asemenea, pot verifica urina și fecalele celuilalt. Toată această mirosire oferă o comoară de informații, inclusiv dacă o nouă cunoștință este un prieten sau un dușman, ce le place să mănânce, ce dispoziție au, cât de sănătoși sunt și dacă sunt masculi sau femele.
Căutarea iubirii — Nu este surprinzător, indicii olfactivi joacă un rol major în împerecherea felinelor. Pisicile femele în călduri, sau estru, pot atrage orice motan pe o rază de până la 1,6 kilometri cu feromonii lor sexuali puternici. Gândește-te la asta ca la un profil de dating intens mirositor. Din păcate, ar putea, de asemenea, să pulverizeze jeturi de urină „senzuală” prin casa ta (ca să nu mai vorbim că mieună neîncetat) într-un efort de a curteni potențialii pretendenți – un alt motiv bun pentru a-ți steriliza sau castra pisicile.
Află mai multe despre cum comunică pisicile prin mirosuri și feromoni în acest video.
De ce contează animalele de companie pentru PlanetaNoastra
La PlanetaNoastra, suntem susținători ai bunăstării animalelor, inclusiv a animalelor noastre de companie și a altor animale domestice. Cu cât înțelegem mai bine pisicile noastre, cu atât mai bine putem susține și proteja bunăstarea lor. Sperăm că cititorii noștri vor adopta animale de companie din adăposturi în loc să cumpere de la crescători sau magazine de animale de companie și vor lua în considerare, de asemenea, sprijinirea adăposturilor locale de animale.
