În fiecare ianuarie, pe măsură ce ne pregătim pentru marele Târg Internațional al Constructorilor, apar un milion de povești despre case model și planuri de case de vis, toate cu mii de metri pătrați și pline de nenumărate camere care servesc atâtea funcții diferite. Casa americană medie are acum peste 242 de metri pătrați și continuă să crească. Acum cincizeci de ani, casele erau mult mai mici. Se construia mult, așa că Central Mortgage and Housing Corporation (echivalentul Freddie Mac din SUA) a pregătit cărți de planuri pentru a ajuta canadienii și constructorii să realizeze case eficiente, relativ ușor de construit. În teza ei de doctorat câștigătoare a Premiului Lambert, Ioana Teodorescu notează că acestea nu erau planuri obișnuite.
Dețin de mulți ani un exemplar al cărții „Small House Design” din 1965 și am fost întotdeauna impresionat de aceste case. Defuncta mea soacră a locuit într-una dintre ele și, crescând în centrul orașului în case mari și vechi, am fost uimit de ceea ce profesorii mei numeau, „Economie de mijloace, Generozitate de scopuri” – eficiente, inteligente și extraordinar de locuibile. Am parcurs și am scanat preferatele mele din carte și sunt atât de multe încât voi face două prezentări. Deoarece toată lumea construiește acum case cu un singur nivel pentru generația baby boomers care îmbătrânește, voi începe cu casele cu un singur etaj și voi continua cu cele cu nivele decalate și cu două etaje.
Multe dintre aceste case au fost proiectate de arhitecți tineri, care ulterior au avut cariere semnificative. Ioana Teodorescu a scris în Canadian Architect:
De exemplu, aceasta a fost proiectată de regretatul Henry Fliess, care a continuat să proiecteze multe case moderne remarcabile în suburbia Toronto Don Mills. Dave LeBlanc
că el „a proiectat [marele centru comercial] Sherway Gardens (faza unu și doi) împreună cu colegul arhitect James Murray, precum și Village Square în Baltimore’s Cross Keys Village pentru influentul dezvoltator american James A. Rouse. De asemenea, a creat aproximativ 15 modele de case în Don Mills.”
Casa este de fapt destul de banală, deși înglobează multe lucruri în 108 metri pătrați. Dar împărtășește multe dintre atributele celorlalte planuri pe care le vom vedea: În aproape toate cazurile, bucătăria este separată de spațiul de locuit (aceasta este mai mare decât majoritatea), există trei dormitoare și o baie. Majoritatea au subsoluri; aceasta are scara în locul potrivit, astfel încât să poți muta lucruri de la ușa laterală direct în jos. Băile aproape niciodată nu au o cadă sub fereastră, practică standard înainte ca ventilatoarele electrice să fie comune (deși erau în majoritatea băilor în anii șaizeci). În acest model nu există spălătorie la parter; pentru asta erau subsolurile.
Alan Hanna din Winnipeg a produs câteva care mi-au atras atenția. A avut o carieră ilustră. Din biografia sa:
Acest plan de casă este de fapt foarte neobișnuit pentru program și are un impact real pentru 109 metri pătrați. Rețineți din elevație că ferestrele din față sunt nesemnificative, spațiul matrimonial și cel de locuit deschizându-se spre spate. Există două băi complete, iar dormitoarele sunt separate între ele, cu un spațiu convertibil „birou sau dormitor”. Zona de luat masa este destul de îngrozitoare, având în vedere că are doar 2,6 metri și este practic în hol. Cu toate acestea, livingul, având 5,35 pe 3,45 metri, este suficient de mare pentru a servi ambele funcții. Rețineți dimensiunea și locația spălătoriei, aceasta este mare.
Planurile și elevațiile trebuiau să funcționeze pe întregul teritoriu, de la coastă la coastă, dar poți adesea să spui care arhitecți sunt de pe coasta de vest și să vezi acele influențe californiene. Aceasta este proiectată de Andrew Chomick, care a proiectat multe case; există chiar și o carte despre ele, realizată de Steve Chomick.
Aceasta, relativ mare, de 124 metri pătrați, are 1 băi și jumătate (cred că ar fi putut renunța la un dulap pentru un duș, dar era economie!) dar, în afară de peretele din jurul bucătăriei pe care astăzi l-am scoate, este complet deschisă de la ușa din față.
Chomick a realizat-o și pe aceasta, care cred că este o casă foarte ciudată, fără ferestre în față. Planul este și el un haos, ceea ce te face să te întrebi cum sunt selectate designurile; Ioana Teodorescu a scris în Canadian Architect:
Cea mai proeminentă parte a casei, care iese mult în față, este… spațiul de depozitare. Carportul este la o milă de bucătărie, circulația spre sufragerie este nebunească, șemineul vizavi de un perete de ferestre face ca livingul să fie imposibil de mobilat, iar în perioada sărbătorilor, când vrei să hrănești o familie numeroasă, sufrageria lungă de 3 metri este tăiată de o jardinieră. Cum am zis, un haos.
Iată-l din nou pe Alan Hanna din Winnipeg, care astăzi s-ar ocupa de arhitectura cu containere maritime, deoarece asta sugerează această casă la prima vedere. Dar ideea era că, dacă ai o curte în spate unde să te joci, acolo ar trebui să fie ferestrele.
Acest plan are multe avantaje, pentru doar 114 metri pătrați. Două băi complete (cu o cadă sub fereastră în dormitorul matrimonial, foarte neobișnuit pentru acea vreme), un living-sufragerie vast cu tavan înclinat și ferestre clerestoriu, bucătărie suficient de mare pentru a lua masa, cu spălătorie și, de asemenea, un subsol complet. Ușa de intrare laterală face totul foarte eficient, iar aceasta ar fi o casă prefabricată perfectă.
La o săptămână după ce mi-am deschis cabinetul de arhitectură la începutul anilor 1980, Klein și Sears, care erau în clădirea de lângă, au făcut o curățenie majoră în biroul lor și au aruncat desenele a o mie de case diferite pe Davenport Road din Toronto. Am scos pe toată lumea din biroul meu afară, în zăpadă, ca să adunăm acele desene și să le aducem înăuntru, ca să pot învăța din ele, din aceste modele ale uneia dintre cele mai bune firme rezidențiale din oraș. Nu le-am copiat niciodată, chiar jur; nu făceam genul lor de muncă. Dar am învățat atât de multe despre cum să desenez, cum să detaliez, cum să aranjez un desen, răsfoind prin gunoiul lor. Și când mi-am închis cabinetul, am distrus totul. Din North York Modernist Architecture Revisited, prin ERA:
Planul este de fapt destul de obișnuit; dacă nu ar fi fost K&S, probabil nu l-aș fi inclus. Dar este foarte eficient, cu 94 de metri pătrați și, cel mai important, este primul bungalow supraînălțat pe care l-am prezentat. Acestea au fost enorm de populare (sunt încă, de fapt) deoarece erau ieftine de construit (excavația nu este foarte adâncă), dar, mai important, întregul subsol este luminos, un spațiu utilizabil cu ferestre decente. Erau adevărate case de creștere (Grow Homes), unde puteai cumpăra etajul de sus finisat și apoi să-ți amenajezi singur subsolul mai târziu. Sunt și perfecte ca prefabricate; când eram în afacerea prefabricatelor, trebuie să fi făcut o duzină de versiuni ale acestui bungalow supraînălțat cu intrare laterală.
Aceasta este, cred, casa mea preferată din această prezentare. Este atât de specifică stilului californian de la mijlocul secolului trecut (mid-century modern), un plan atât de îngrijit, și nu găsesc absolut nimic despre arhitecți nicăieri.
Este interesantă chiar de la intrare, prin carport, primul design care a reușit cu adevărat să rezolve intrarea într-o casă în era automobilului. Apoi intri și la dreapta – un living scufundat. La stânga, o sufragerie poate prea mică, dar se deschide către o terasă în mijlocul casei. Câteva ajustări (pune o baie în acel dulap de lângă dormitorul matrimonial, cu o ușă mare către un duș exterior în curte!) și amenajează acea cameră tehnică și aceasta este pur și simplu o casă fabuloasă de șase milioane de dolari pentru clima din Vancouver.
Arată mai degrabă ca o cabană de schi decât o casă, dar este de fapt o minune de 83 de metri pătrați realizată de Ray Affleck (sau cineva din firma sa), care nu era un arhitect abia la începutul anilor șaizeci, ci de fapt era unul dintre cei mai proeminenți din țară la acea vreme. Concomitent cu această căsuță, el proiecta un proiect brutalist monstruos, Place Bonaventure, un centru de convenții gigantic cu un minunat hotel Hilton pe acoperiș, construit în jurul unei piscine exterioare încălzite pe care o puteai folosi în mijlocul iernii (Știu, nu-mi puteam scoate copiii de acolo). Nimic din ce a făcut el sau ARCOP nu era obișnuit, inclusiv această căsuță.
Îmi place cum intri de pe balcon, există o bucătărie mare, unde poți și mânca (neobișnuit pentru acea vreme), trei dormitoare modeste și o baie mică, aproape sub standardele de astăzi, dar hei, este un bungalow supraînălțat și poți finisa tot etajul de jos.
Winnipeg este un loc ciudat pentru a proiecta o casă cu acoperiș plat, având în vedere cantitatea de zăpadă, dar există multe aspecte de apreciat la această casă de 119 metri pătrați proiectată de Dave Plumpton. Nu există prea multe informații despre acest arhitect; a fost partener într-o firmă numită Plumpton Nipper and Associates și a proiectat o biserică cam în aceeași perioadă. Dar există câteva note moderne frumoase în această casă.
Pentru 119 metri pătrați, se întâmplă multe. Bucătăria are mult spațiu, există o cameră de familie separată lângă ea, cu ușă direct către carport, o sufragerie și un living și, cu puțin efort, ar putea exista cel puțin o baie și jumătate. Observați cum la intrare priviți direct prin casă către ușa spre grădină, își atinge toate scopurile. Aceasta este o casă cu adevărat locuibilă.
Aceasta este, poate, cea mai trăznită casă din lot, cu un carport chiar în față, ca la un hotel, și o fațadă fără nicio fereastră. Nu am găsit absolut nimic despre designer, dar era din Montreal, ceea ce face planul și mai interesant.
Dar imaginați-vă, intrați pe ușa din față și chiar în fața voastră este o terasă enormă. Livingul are un perete de sticlă spre terasă și o zonă de ședere scufundată în stil Mad Men la capăt. O risipă prostească de spațiu în hol, ar fi putut încăpea o baie acolo, iar sufrageria este mult prea mică, ar trebui combinată cu livingul, dar este cu siguranță dramatică.
Sunt multe de apreciat la această casă de 120 de metri pătrați proiectată de John Langtry Blatherwick; îmi place mult elevația. Blatherwick a proiectat câteva case care se găsesc în carte și a fost în staff la Universitatea Ryerson timp de mulți ani. Din fericire, nu a câștigat competiția pentru proiectarea Primăriei din Toronto cu această propunere. dar cu siguranță putea proiecta o casă.
Este neobișnuită prin faptul că se concentrează pe camera de familie. Aceasta a devenit aproape standard în următorii 30 de ani, astfel încât, dacă exista un living, era formal și nu era prea mult folosit; spațiul de locuit cu orientare spre spate, legătura cu grădina, era camera de familie. Există mult spațiu pentru o casă atât de mică.
Aproape că pare că, atunci când îi dădeai unui arhitect puțin mai mult spațiu, nu știa ce să facă cu el. Douglas Manning din Vancouver a proiectat această casă de 148 de metri pătrați și a aruncat pur și simplu de toate în ea.
Patru dormitoare! O baie de serviciu ciudată între ușa din spate și dormitoare! O cameră de depozitare gigantică care ocupă spațiu valoros pe peretele din spate! O peninsulă în bucătărie! Este greu de crezut că, după ce am văzut atâtea planuri minuscule, 148 de metri pătrați par aproape excesivi.
Acest bungalow supraînălțat a fost proiectat de Dennis și Freda O’Connor din Edmonton, singura echipă bărbat/femeie din carte. Freda O’Connor „a fost prima femeie aleasă în Asociația Arhitecților din Alberta, în 1966, și a fost un exemplu timpuriu de parteneriat conjugal, cu Dennis O’Connor.” Potrivit unui alt arhitect din Edmonton, „Freda a dat un mic șoc mișcării femeilor când a venit, pentru că era orientată spre ascensiune și avea să se descurce la fel de bine ca orice bărbat.” Firma lor continuă și astăzi sub numele de Maltby & Prins Architects.
Cu siguranță puteau crea un plan interesant și neobișnuit. Este un bungalow supraînălțat, astfel încât nivelul inferior este luminos și utilizabil, dar la etaj, planul este împărțit cu dormitoarele copiilor pe o parte, dormitorul matrimonial pe cealaltă. Aceasta este foarte comună în apartamente acum, dar probabil era nemaiauzită la mijlocul anilor șaizeci. Transformați acea cameră de spălătorie într-o baie completă (și ce ziceți de un dulap pentru haine?) și aveți aici o casă cu adevărat locuibilă.
Voi încheia cu această elevație a unei case total banale proiectate de George Banz, pe care l-am cunoscut mai bine decât pe oricare alt arhitect din carte. Ulterior a scris Elements of Urban Form, a servit mulți ani în Comitetul de Ajustare al orașului Toronto și a fost un pionier al utilizării computerelor în arhitectură, scriind Computer uses in the construction industry în 1976. În anii următori a dezvoltat un program computerizat timpuriu pentru analiza financiară a clădirilor; am fost un tester beta foarte timpuriu. Un om minunat. Au fost mulți bărbați și femei minunați care au proiectat aceste case; unii au rămas necunoscuți, iar alții au avut cariere semnificative. Există multe lecții interesante din aceste case. Au fost proiectate pentru lumea baby boom, cu mama acasă și la lucru în bucătăria ei separată, cu dormitoare separate pentru copii. Nu eram încă obsedați de băi ca spa-uri, de bucătării ca centre de divertisment. Asigurau strictul necesar. Dar erau flexibile, adaptabile și multe sunt încă folosite și astăzi. În aceste vremuri în care toată lumea se plânge că tinerii nu-și permit case, poate este potrivit să ne uităm la ceea ce avem cu adevărat nevoie, să renunțăm la tot excesul și să construim din nou case simple, directe și mici. În cursul cercetării mele am constatat că Guvernul Canadei a stocat această carte pe care am prețuit-o sub forma unui PDF gratuit pe care îl puteți descărca. De asemenea, arhitectul Elie Bourget din Ottawa a modelat multe dintre ele în 3D.
