Nu există nimic ca un aflux de „muci de mare” pentru a stimula o țară să ia măsuri în privința practicilor sale de gestionare a deșeurilor. Marea Marmara a Turciei, care leagă Marea Neagră și Marea Egee, a fost inundată în ultimele luni de o substanță cunoscută oficial sub numele de mucilagiu marin, dar denumită pe scară largă „muci de mare” datorită consistenței sale groase și lipicioase.
Substanța a acoperit o zonă vastă a suprafeței mării, țărmurile și porturile sale, și coboară, de asemenea, sub suprafață pentru a acoperi fundul mării, unde sufocă organismele care trăiesc în sedimente, cum ar fi midiile, crabii și stridiile. Pescarii spun că nu pot pescui, și există îngrijorarea că, chiar și atunci când o fac, peștele ar putea să nu fie sigur pentru consum.
Washington Post a citat un scafandru de melci de mare care a spus că și-a „pierdut cea mai mare parte a veniturilor deoarece vizibilitatea era atât de slabă sub apă și că crabii și căluții de mare mureau din cauza mucusului lipicios care le bloca branhiile”. Unele orașe de coastă au raportat morți în masă ale peștilor, ceea ce „la rândul său duce la scăderea drastică a nivelului de oxigen care sufocă alte forme de viață marină”.
Mucilagiul se formează atunci când fitoplanctonul proliferează, alimentat de temperaturile mai ridicate ale apei și de poluarea provenită din deșeuri industriale și canalizare. Înfloririle neplăcute constau în principal din diatomee, alge unicelulare care eliberează polizaharide, un carbohidrat zaharat care devine lipicios, de unde și referința la „muci”.
Oamenii de știință și-au exprimat îngrijorarea cu privire la capacitatea sa de a răspândi boli marine, o lucrare de cercetare publicată în PLOS One afirmând: „Mucilagiul marin a conținut o biodiversitate microbiană mare și neașteptat de exclusivă și a găzduit specii patogene care lipseau din apa marină înconjurătoare.”
Deși mucilagiul a fost observat în Marea Mediterană în ultimii 200 de ani, oamenii de știință spun că acum frecvența sa crește. „Numărul de erupții de mucilagiu a crescut aproape exponențial în ultimii 20 de ani. Frecvența crescută a erupțiilor de mucilagiu este strâns legată de anomaliile de temperatură.”
Situația a devenit atât de gravă încât ministrul mediului din Turcia, Murat Kurum, a anunțat un efort național major pentru a aborda problema mucilagiului. Planul de acțiune în 22 de puncte include transformarea întregii Mări Marmara într-o zonă protejată, în timp ce se iau măsuri drastice împotriva evacuării de materii fecale netratate în apele mării de către nave și comunitățile de coastă. Instalațiile existente de tratare a apelor uzate vor fi transformate în instalații avansate de tratare biologică pentru a reduce cantitatea de azot din apă și „nave sau instalații de recepție a deșeurilor” vor fi înființate pentru a primi deșeurile de la navele care intră în mare.
Mai imediat, Kurum a spus că va iniția „cel mai mare efort de curățare maritimă” al Turciei și a cerut cetățenilor să se implice. „Marți, 8 iunie, vom efectua cea mai mare curățenie a mării din Turcia, cu o conștientizare a mobilizării, împreună cu toate instituțiile noastre, municipalitățile, iubitorii de natură, sportivii, artiștii și cetățenii.”
Deja, locuitorii orașului Izmir au muncit din greu pentru a îndepărta mucilagiul de pe malul lor. Potrivit unei surse de știri locale la mijlocul lunii mai, peste 110 tone fuseseră dragate și colectate cu „mături marine și vehicule amfibii”, puse în saci și transportate la un incinerator pentru eliminare.
Dar nicio cantitate de curățenie nu poate rezolva o problemă a cărei cauză fundamentală nu a fost abordată. Turcia trebuie să facă o autoexaminare serioasă în anii următori – precum și o revizuire a infrastructurii – dacă speră să abordeze această problemă cu un efect durabil. Într-adevăr, nu are de ales, deoarece viabilitatea industriilor sale de pescuit și turism, ca să nu mai vorbim de sănătatea și fericirea cetățenilor săi, depind de acest lucru.
