Mișcarea pentru biciclete și micromobilitate are nevoie de momentul său Futurama

„Nu face planuri mici.” Este timpul să nu mai construim frânturi și să începem să construim mare.

Acum câțiva ani, în timpul unei dezbateri despre construirea pistelor pentru biciclete în Calgary, urbanistul și planificatorul Brent Toderian a postat pe Twitter una dintre acele replici care îți rămân în minte pentru că spun totul, anume că nu ar trebui să facem planuri mici, ci să construim pentru viitorul pe care ni-l dorim:

Acum, Terenig Topjian transmite un mesaj similar, dar mai lung în CityLab, care este și el de reținut. Ne spune că este timpul să devenim îndrăzneți. Să nu mai fim reactivi.

Cel mai adesea, infrastructura pentru biciclete este creată reactiv. De obicei, ca răspuns la o coliziune sau la un incident aproape de coliziune cu o mașină, un individ sau un grup de advocacy identifică o singură rută care necesită o infrastructură mai bună. Strângem sprijin comunitar și facem lobby pe lângă oficialii locali pentru schimbarea dorită, încercând din răsputeri să cerem cele mai ieftine și mai mici schimbări, pentru ca solicitările noastre să fie considerate realiste.

Analogia sa cu podul:

Este ca și cum ți-ai imagina un pod și ai cere crenguțe — inutile, incapabile să suporte vreo greutate semnificativă, ușor de rupt. Și este ca și cum ai trata infrastructura pentru biciclete ca pe un caz caritabil fără speranță.

De aceea rețelele de piste pentru biciclete sunt deconectate și inconsistente. De aceea primim marcaje „sharrow” și vopsea pe asfalt, iar mașinile parchează pe pistele pentru biciclete. „Acest gen de ‘infrastructură’ pentru biciclete nu face, de fapt, mare lucru pentru a proteja cicliștii existenți, cu atât mai puțin pentru a încuraja și inspira populația generală să înceapă să meargă cu bicicleta.”

Pavilionul GM la Târgul Mondial din 1939/ Wikipedia/Public Domain

Topjian pledează pentru o viziune mai grandioasă, așa cum a făcut General Motors la Târgul Mondial din 1939, o viziune la scară Futurama, o Futurama pentru micromobilitate. Am prezentat de multe ori proiectul Futurama al GM, conceput de Norman Bel Geddes și Albert Kahn pe PlanetaNoastra, mai ales pentru că esteun model pentru proiectarea orașelor pentru mașini autonome, dar și pentru că a fost o viziune atât de grandioasă a Lumii de Mâine, unde GM spunea: „Iată cum se va simți viitorul”. Dan Howland a declarat pentru Wired:

Trebuie să înțelegeți că publicul nu luase niciodată în considerare un astfel de viitor. În 1939 nu exista un sistem de autostrăzi interstatale. Nu mulți oameni dețineau o mașină. Au ieșit de la târg uimiți, ca într-un cult cargo, și au construit o versiune imperfectă a acestei viziuni incredibile.

Panorama Futurama/ Wikipedia/Public Domain

Topjian sugerează că trebuie să încetăm să cerșim firmituri și ar trebui să avem o viziune mai grandioasă, și cred că are dreptate. Este timpul să gândim mare. Să facem oamenii să iasă de la ședințe uimiți, visând la o lume fără mașini care să umple tot spațiul și să ne ucidă rapid în accidente și lent prin poluare. Să nu ne limităm doar la a recupera străzile, ci să construim unele mai bune.

Să îndrăznim să proiectăm ceva care poate face cu adevărat o diferență și să ne imaginăm o infrastructură pentru micromobilitate care depășește pistele pentru biciclete și care depășește abordările locale fragmentate. Să creăm un plan care poate avea un impact real și durabil, să entuziasmeze masele, să adune multe grupuri, companii, interese speciale și categorii demografice, să creeze schimbări reale de modă de transport și să facă cu adevărat o diferență în ceea ce privește poluarea, clima și decesele cauzate de mașini.

Chris Hardwicke/CC BY 2.0

Așa cum am menționat și aici, el cere redenumirea pistelor pentru biciclete în piste pentru micromobilitate. El cere chiar și autostrăzi elevate pentru micromobilitate, ceea ce este un pas prea îndrăzneț pentru mine. Dar, hei,

…planul nostru grandios nu ar trebui să fie în cele din urmă să oferim o infrastructură complet nouă pentru a o sprijini? Odată construită, bicicletele și alte moduri de micromobilitate ar putea fi ridicate atât literal, cât și metaforic și ar putea zbura deasupra mașinilor pe autostrăzi elevate. Cum ar putea autostrăzile pentru micromobilitate să creeze sprijin? Dacă sunt proiectate și branduite frumos, poate ca un produs tehnologic nou seducător, ar putea stârni entuziasm în mass-media tradițională și socială. Firmele de urbanism, arhitectură, inginerie și construcții ar adora un astfel de proiect la scară largă, deoarece ar însemna contracte lucrative pentru planificare, proiectare și construcție.

Intersecție stradală Futurama/ Wikipedia/Imagine promoțională

Și are un punct de vedere; Futurama a propus rute elevate și separate pentru mașini, și priviți ce s-a întâmplat; pur și simplu au acaparat totul. Dacă nu ceri, nu primești.

Nu putem lăsa din nou companiile auto să contureze viziunea pentru viitorul nostru; dacă nu visăm mare acum, s-ar putea să nu mai avem niciodată șansa. Să elevăm un alt tip de infrastructură de transport care recunoaște mobilitatea de bază universală ca drept al omului și să o aducem fiecărui bărbat, femeie și copil. Dacă nu considerăm micromobilitatea o soluție serioasă pentru o mulțime de probleme societale și de mediu, atunci cine o va face?

Are dreptate. Suntem într-o urgență climatică, iar micromobilitatea ar putea fi cel mai rapid mod de a scoate oamenii de toate vârstele și abilitățile din mașini. Gândește mare, mișcă-te repede. Daniel Burnham a spus-o cel mai bine în 1891:

Nu face planuri mici; ele nu au magia de a stârni sângele oamenilor.

Și iată marele film pe care l-au arătat în Futurama, cu un oraș al viitorului:

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top