Grupul Interguvernamental de Experți în Schimbări Climatice al Națiunilor Unite (IPCC) a publicat mult-așteptata versiune finalizată a raportului său special privind încălzirea globală, în urma unui summit din Incheon, Coreea de Sud.
Pregătit de 91 de coautori din 40 de țări, raportul exhaustiv și devastator al IPCC, Raport Special privind Încălzirea Globală cu 1,5°C, este în lucru de când Acordul de la Paris privind clima a fost adoptat pentru prima dată în 2015. Obiectivul pe termen lung al Acordului de la Paris este de a menține creșterea temperaturilor globale în siguranță sub o creștere cataclismică de 2 grade Celsius, limitând-o la o creștere maximă de 1,5 grade Celsius peste nivelurile preindustriale. Raportul de referință a fost conceput pentru a oferi un cadru privind modul în care comunitatea globală poate lucra împreună pentru a atinge acest rezultat și a evita dezastrul climatic.
Mai întâi, vestea bună: conform raportului, limitarea încălzirii globale la 1,5 grade Celsius este într-adevăr posibilă. O putem face.
Vestea proastă: Având în vedere că temperaturile globale au crescut deja cu 1 grad Celsius față de nivelurile preindustriale și continuă să crească, trebuie luate măsuri drastice înainte de 2030 – adică mai puțin de 12 ani până când ajungem la punctul de basculare. Dacă nu, limita de 1,5 grade Celsius stabilită prin Acordul de la Paris va fi atinsă și ulterior depășită. Și, deși raportul o spune în termeni blânzi, civilizația așa cum o cunoaștem va fi modificată semnificativ odată ce 1,5 grade vor fi depășite. Acest lucru s-ar putea întâmpla chiar din 2040.
Așa cum notează IPCC, stabilirea unui plafon de 1,5 grade Celsius pentru încălzirea globală va oferi „beneficii clare pentru oameni și ecosistemele naturale”, dar numai după ce vor avea loc „schimbări rapide, de amploare și fără precedent în toate aspectele societății”.
Este necesară o schimbare radicală de paradigmă, practic. Deci, da, nicio presiune.
Sua simt presiunea
Poate fi dificil să înțelegem pe deplin magnitudinea a ceea ce a subliniat IPCC în raportul său. Și în America, unde populația este puțin distrasă de alte evenimente curente, această incomprehensiune este subliniată de un sentiment mai mare de urgență.
În timp ce liderii globali se angajează să reducă emisiile de gaze cu efect de seră și să renunțe la combustibilii fosili murdari (IPCC precizează clar că trebuie să accelerăm ritmul pe acest front) pentru a îndeplini obiectivele Acordului de la Paris, Statele Unite, sub administrația Trump, au adoptat o abordare regresivă, chiar fatalistă. Reglementările de mediu, inclusiv limitele privind poluarea aerului, sunt reduse drastic, negaționiștilor înflăcărați ai schimbărilor climatice li s-au oferit platforme publice de mare profil, iar industriei eșuate a cărbunelui i s-a promis o renaștere (improbabilă). Lista continuă.
Simplu spus, din noiembrie 2016, SUA – la nivel federal – nu s-au aflat niciodată într-o situație mai proastă în ceea ce privește dorința de a lua măsuri agresive împotriva creșterii temperaturilor globale. (Țineți cont că SUA este singura țară care intenționează să se retragă din Acordul de la Paris – o chestiune oarecum confuză în sine.)
Așa cum conchide ziarul britanic Independent într-un editorial sobru: „Cel mai mare obstacol în salvarea ecologiei planetei se află la Casa Albă. De atâtea ori în trecut America a salvat lumea; acum a venit momentul în care restul lumii va trebui să facă multe sacrificii pentru a se salva pe sine și America.”
Aceasta nu înseamnă că SUA este o cauză complet pierdută. Numeroase orașe, state și municipalități locale au precizat clar că nu se vor abate de la obiectivele stabilite prin Acordul de la Paris și se străduiesc spre un viitor mai verde, mai curat și mai puțin catastrofal. Aceste guverne locale și de stat – California fiind un exemplu strălucit – acționează pentru a reduce drastic emisiile, adoptă surse de energie regenerabilă și sprijină opțiunile de transport curat. Progresul este realizat chiar dacă indiferența afișată la nivel federal este un contrast puternic.
Sunt necesare schimbări ‘rapide și de amploare’
Multe guverne din întreaga lume – lăsând la o parte SUA – sunt pe calea cea bună. Dar pentru a menține limita de 1,5 grade Celsius, toată lumea trebuie să fie implicată.
Așa cum explică un comunicat de presă, vor fi necesare „tranziții rapide și de amploare în utilizarea terenurilor, energie, industrie, clădiri, transport și orașe”. Emisiile globale de dioxid de carbon trebuie să scadă cu aproximativ 45 la sută față de nivelurile din 2010 – notă: nu față de nivelurile actuale mai ridicate – până în 2030. Nivelurile net-zero trebuie atinse la 20 de ani după aceea, ceea ce, așa cum explică IPCC, ar implica eliminarea la scară industrială a oricăror emisii de CO2 rămase din aer.
În 2017, emisiile globale de carbon au atins un maxim istoric de 32,5 gigatone, după ce au stagnat timp de 3 ani. Acest lucru s-a datorat în mare parte unei creșteri mai mari decât normal de 2,1 la sută a cererii globale de energie – o cerere satisfăcută predominant (70 la sută) cu petrol, cărbune și gaze naturale, sursele regenerabile acoperind restul.
Și cu cererea de energie care nu arată semne de încetinire, Agenția Internațională pentru Energie (IEA) prognozează acum că nivelurile emisiilor pentru 2018 nu vor rămâne stagnante și nici nu vor înregistra o scădere modestă… vor continua să crească.
„Acestea sunt cu siguranță vești îngrijorătoare pentru obiectivele noastre climatice”, declară Fatih Birol, director executiv al IEA, pentru Guardian. „Trebuie să vedem o scădere abruptă a emisiilor.”
Chiar și o jumătate de grad face o diferență enormă
Diferența dintre o creștere cu 1,5 grade Celsius a temperaturilor globale și o creștere cu 2 grade Celsius este uluitoare. Și, pentru a fi clar, o creștere cu 1,5 grade este mai puțin decât ideală.
„Unul dintre mesajele cheie care reiese foarte puternic din acest raport este că deja vedem consecințele a 1 grad Celsius de încălzire globală prin vreme extremă mai frecventă, creșterea nivelului mărilor și diminuarea gheții marine arctice, printre alte schimbări”, explică Panmao Zhai, un renumit climatolog chinez. Zhai este copreședinte al Grupului de lucru I al IPCC, care abordează baza științifică fizică a schimbărilor climatice.
În anul 2100, de exemplu, creșterea nivelului global al mării în limitele unei limite de 1,5 grade va fi cu 10 centimetri mai mică decât cea a 2 grade. Probabilitatea ca Oceanul Arctic să aibă o vară fără gheață ar fi restricționată la a se întâmpla o dată pe secol cu 1,5 grade de încălzire globală, față de scenariul o dată pe deceniu sub o creștere de 2 grade. Aproximativ 70 până la 90 la sută din recifele de corali ale oceanelor ar fi distruse sub o creștere de 1.5 grade a temperaturilor globale. Cu o creștere de doar 0.5 grade, ar dispărea complet. (Din nou, o creștere de 1.5 grade a temperaturilor globale este devastatoare, dar mai bună decât alternativa.) În plus, penuria de apă va fi mai puțin răspândită, creșterile vremii severe vor fi mai puțin marcante și mai puține specii vor dispărea dacă se menține limita de 1.5 grade.
„Fiecare mic plus de încălzire contează, mai ales că o încălzire de 1,5 grade Celsius sau mai mare crește riscul asociat cu schimbări de lungă durată sau ireversibile, cum ar fi pierderea unor ecosisteme”, spune Dr. Hans-Otto Pörtner, un reputat biolog german și copreședinte al Grupului de lucru II al IPCC, care abordează impactul, adaptarea și vulnerabilitatea.
Deci, ce urmează?
Asta urmează să stabilească liderii mondiali.
În decembrie, guverne din întreaga lume se vor reuni în Polonia pentru Conferința ONU privind Schimbările Climatice de la Katowice (COP24). Este clar acum care va fi principalul subiect de discuție: cum să salvăm omenirea de încălzirea globală în cel mai rapid și mai eficient mod posibil.
Dr. Debra Roberts, specialistă sud-africană în climă și copreședintă a Grupului de lucru II al IPCC, afirmă: „Acest raport oferă decidenților politici și practicienilor informațiile de care au nevoie pentru a lua decizii care abordează schimbările climatice, ținând cont de contextul local și de nevoile oamenilor. Următorii câțiva ani sunt probabil cei mai importanți din istoria noastră.”
Într-adevăr. Așa cum Eric Holthaus, meteorolog și scriitor pentru Grist, spune pe bună dreptate: „Acesta nu este doar un raport științific. Aceștia sunt cei mai buni oameni de știință din lume care strigă într-o specificitate terifiant de politicoasă.”
Nu suntem condamnați. Dar avem o treabă serioasă de făcut.
Timpul trece.
