Citând dificultăți financiare din cauza coronavirusului, multe companii nu reușesc să plătească pentru comenzile pe care le-au plasat în urmă cu luni de zile.
Ieri am scris despre cel mai recent Index de Transparență în Modă, care a clasat 250 dintre cele mai mari mărci de modă în funcție de cât de transparente sunt lanțurile lor de aprovizionare și condițiile de muncă. Deși este important de menționat că transparența diferă de etică și durabilitate, m-a deranjat să văd anumite companii printre cele mai performante de pe listă. Le văzusem recent numele pe o altă listă care le făcea să arate mult mai puțin impresionante, însoțite de hashtag-ul #PayUp.
Din cauza crizei coronavirusului, multe mărci importante de modă au încălcat contractele pe care le semnaseră cu fabricile de confecții din Asia. Aceste comenzi anulate, suspendate sau amânate, în valoare de peste 3 miliarde de dolari, au afectat nenumărați lucrători (majoritatea femei, multe cu copii de hrănit) din Bangladesh, Vietnam, Pakistan, Cambodgia și Burma. Bloomberg a intervievat-o pe Rubana Huq, președinta Asociației Producătorilor și Exportatorilor de Confecții din Bangladesh:
Aceasta a creat o situație devastatoare pentru lucrătorii din confecții, care sunt deja notoriu subplătiți pentru orele lungi și istovitoare pe care le petrec la muncă. Situația este și mai gravă în Bangladesh, unde 80% din exporturile țării provin din industria confecțiilor. Bloomberg a descris o femeie pe nume Rozina, al cărei loc de muncă de croitoreasă în Dhaka a fost suspendat pe termen nelimitat. Ea a spus că a primit 8.000 de taka (94 USD) ca salariu pentru luna martie, dar că soțul ei, șofer de ricșă, nu a avut clienți din cauza blocajului, și că rămân fără economii.
Un alt tânăr pakistanez, Waleed Ahmed Farooqui, în vârstă de 21 de ani, a declarat pentru Bloomberg că munca sa în fabrica de confecții era necesară pentru a-și întreține familia și a-și plăti taxele universitare. El a spus: „Ce altceva putem face? Dacă acest blocaj continuă și nu pot găsi un alt loc de muncă, va trebui să ies să cerșesc pe străzi.”
Aceste situații cumplite fac ecoul cuvintelor proprietarului de fabrică de confecții Vijay Mahtaney, care administrează fabrici în India, Bangladesh și Iordania ce angajează 18.000 de lucrători. El a declarat pentru BBC: „Dacă lucrătorii noștri nu mor de coronavirus, ar muri de foame.”
Care este alternativa?
Situația nu ar fi atât de gravă dacă mărcile de modă americane și europene și-ar fi respectat acordurile, dacă ar fi promis să plătească pentru articolele vestimentare comandate în urmă cu luni de zile. Modul în care funcționează industria modei implică faptul că furnizorii acoperă costul inițial al materialelor și al muncii, cu așteptarea că companiile îi vor rambursa ulterior; dar în acest caz, companiile aflate în dificultate sacrifică veriga cea mai săracă și mai vulnerabilă din lanțul de aprovizionare pentru a se menține pe linia de plutire. Așa cum a declarat Mahtaney pentru BBC,
O petiție pe Change.org a apărut în ultimele zile, intitulată „Gap, Primark, C&A; #PayUp pentru comenzi, salvați vieți„. Aceasta prezintă o listă a tuturor companiilor care au anulat comenzi sau au refuzat să plătească. Acestea includ Tesco, Mothercare, Walmart, Kohl’s, JCPenney, ASOS, American Eagle Outfitters și altele. Companiile care au promis că vor plăti includ H&M;, Zara, Target, Marks & Spencer, adidas, UNIQLO și altele. Petiția a menționat că această listă va fi actualizată pentru a reflecta schimbările și că mărcile vor fi monitorizate pentru a se asigura că plata are loc efectiv. Vă puteți adăuga numele la petiție aici.
Fashion Revolution încurajează persoanele îngrijorate să scrie scrisori mărcilor lor de modă preferate, cerând să își onoreze comenzile „deja plasate la furnizorii lor și să se asigure că lucrătorii care le fabrică produsele sunt protejați, sprijiniți și plătiți corespunzător în timpul acestei crize”. Aceasta oferă un șablon de scrisoare pre-populat pe site-ul său (aici). De asemenea, sugerează donarea de bani organizațiilor care sprijină lucrătorii din confecții concediați în această perioadă, cum ar fi Fundația AWAJ, o organizație non-profit care oferă asistență juridică, asistență medicală, organizare sindicală, instruire privind drepturile muncii și asistență în advocacy industrială și politică pentru lucrătorii din Bangladesh.
Companiile ar fi nechibzuite să nu plătească și să găsească modalități de a-și sprijini lucrătorii din confecții de peste mări în vremuri grele. Este o investiție în securitatea propriului lor viitor. Și după atâția ani de profituri obținute din salarii de mizerie, este singurul lucru decent de făcut, o modalitate de a face, într-un fel, reparații pentru decenii de exploatare. Cu siguranță putem folosi această criză pentru a crea un nou tip de industrie a modei, una care îi tratează pe lucrătorii din confecții ca pe muncitorii calificați și esențiali care sunt și îi recompensează în mod echitabil.
