În trecut, am reflectat asupra amprentei de carbon a turismului spațial, concluzionând că nu era mare lucru în schema generală a lucrurilor. Dar un nou studiu—”Impactul Emisiilor de Poluanți Aerieni Proveniți de la Lansările de Rachete și Deșeurile Spațiale asupra Ozonului Stratosferic și Climatului Global„—ajunge la un rezultat diferit, în principal deoarece analizează un alt tip de carbon.
Publicat în Earth’s Future de cercetători de la University College London, MIT și University of Cambridge, studiul a descoperit că multe dintre rachete emit carbon negru sau funingine. Ceea ce este surprinzător este că această funingine spațială a fost de 500 de ori mai eficientă în reținerea căldurii în atmosferă decât sursele de funingine de la suprafață și din aviație, deoarece este eliberată mult mai sus în atmosferă.
În postul anterior menționat, am remarcat că trimiterea câtorva oameni bogați în spațiu a avut un impact mult mai mic decât zborul a sute de mii de oameni cu avioanele. Dar, într-o declarație, coautoarea studiului, Dr. Eloise Marais, contrazice acest lucru.
„Lansările de rachete sunt comparate în mod obișnuit cu emisiile de gaze cu efect de seră și poluanți atmosferici din industria aviației, ceea ce demonstrăm în lucrarea noastră că este eronat”, a spus Marais. „Particulele de funingine provenite de la lansările de rachete au un efect climatic mult mai mare decât cele din avioane și alte surse terestre, așa că nu este nevoie de un număr la fel de mare de lansări de rachete ca de zboruri internaționale pentru a avea un impact similar. Ceea ce avem nevoie acum este o discuție între experți cu privire la cea mai bună strategie de reglementare a acestei industrii în creștere rapidă.”
Cercetătorii au analizat toate cele 103 lansări de rachete din 2019 din întreaga lume, examinând ce combustibil au folosit și dacă rachetele erau reutilizabile, și au încorporat aceste date într-un model chimic atmosferic 3D. Toți combustibilii de rachete eliberează vapori de apă și oxizi de azot; cea mai mare parte a funinginii provine din utilizarea kerosenului în rachetele SpaceX și a combustibilului din cauciuc sintetic folosit în Virgin Galactic. Combustibilii solizi emit particule de alumină și clor.
Și nu provoacă doar încălzire globală: dăunează și stratului de ozon stratosferic și anulează munca depusă de Protocolul de la Montreal. „Singura parte a atmosferei care prezintă o recuperare puternică a ozonului după Protocolul de la Montreal este stratosfera superioară, și exact acolo va lovi cel mai puternic impactul emisiilor de rachete”, a spus coautorul studiului, Dr. Robert Ryan. „Nu ne așteptam să vedem schimbări ale ozonului de această magnitudine, amenințând progresul recuperării ozonului.”
Această cercetare ridică unele întrebări. Dintre cele 103 lansări analizate în 2019, exact zero au fost dedicate turismului spațial, care a luat avânt în 2021. Deci, avem deja o problemă semnificativă cu emisiile de rachete, dar nu provine din turism.
Preocuparea cercetătorilor cu privire la turismul spațial este că va crește dramatic. Cu toate acestea, ei notează că doar Virgin Galactic a lui Richard Branson a anunțat câte zboruri sunt planificate, cu o proiecție hiperbolică de 400 de zboruri pe an. Ei presupun lansări suborbitale zilnice de către Virgin Galactic și Blue Origin și lansări orbitale săptămânale de către SpaceX.
Ryan a remarcat: „Acest studiu ne permite să intrăm în noua eră a turismului spațial cu ochii deschiși asupra potențialelor impacturi. Conversația despre reglementarea impactului asupra mediului al industriei lansărilor spațiale trebuie să înceapă acum, astfel încât să putem minimiza daunele asupra stratului de ozon stratosferic și a climatului.”
Poate că avem nevoie și de un studiu care să determine dimensiunea pieței pentru turismul spațial. Într-adevăr, prețul pe bilet va scădea de la un sfert de milion de dolari pentru o călătorie de 15 minute, dar va rămâne întotdeauna apanajul miliardarilor, și chiar și printre ei, va exista un grup limitat dispus să își asume acest risc. De asemenea, dacă vor lansa în fiecare zi, la un moment dat, va exista un moment Hindenburg care fie va opri industria, fie va da oamenilor un motiv serios să se gândească înainte de a încerca acest lucru.
Întrebarea mai mare ridicată de acest studiu este cât de poluantă este industria transportului spațial, chiar și fără turism, și cât de mult din ea este necesar. Priviți ce se întâmplă cu serviciile de internet prin satelit: Îl avem pe Elon Musk lansându-și rachetele pentru a plasa până la 42.000 de sateliți pe orbită joasă pentru serviciul său de internet Starlink; Jeff Bezos și Amazon propun lansarea a 3.236 de sateliți pentru proiectul său concurent Kuiper; și la nivel internațional, One Web din Regatul Unit, Telesat din Canada, Uniunea Europeană și China își promovează propriile sisteme.
Cerul va fi acoperit de sisteme de sateliți concurente pe orbită terestră joasă, toate acestea căzând înapoi pe pământ și arzând într-un interval relativ scurt, chiar și în cinci ani. Metalul și materialele din care sunt făcuți acești sateliți nu dispar pur și simplu; adaugă pur și simplu mai mulți poluanți în atmosfera superioară. De câte astfel de sisteme și sateliți are nevoie lumea, având în vedere impactul lor asupra climatului?
Citind acest studiu și aflând despre impactul deversării a toată această funingine și a tuturor acestor alte materiale în atmosfera superioară, mi se pare clar că nu avem o problemă atât de mare cu turismul spațial cât avem o problemă mult mai imediată cu rachetele.
