Termenul \”penat\” provine din cuvântul latin pinnātus, însemnând \”penat\” sau \”aripat\”. Combinat cu cuvântul \”compus\”, format din două sau mai multe părți, obținem frunze penat-compuse, esențial frunze împărțite în foliole mai mici deasupra tulpinii.\n\nFrunzele penat-compuse variază în lungime și se atașează de ambele părți ale pețiolului care leagă ramura. Axul pe care îl formează se numește rahis. Frunzele sunt adesea unite prin foliole mai mici pe pețioluri. Unele frunze penat-compuse se pot ramifica din nou și vor dezvolta un al doilea set de foliole penat-compuse. Termenul botanic pentru frunzele cu aceste ramuri secundare ale frunzelor se numește frunză bipenat-compusă.\n\nExistă mulți arbori și arbuști cu frunze penat-compuse în America de Nord, inclusiv nuc, nuc, pecan, frasin, arțar negricios, salcâm negru și salcâm (care este bipenat). Cei mai comuni arbuști și arbori mai mici sunt sorbul de munte, lemnul galben din Kentucky, sumacul și speciile invazive exotice mimoză, alanthus și arborele de ceară.\n\n
Grade de frunze compuse
\n\nExistă multe grade de \”compus\” în frunzele mai complicate – puteți avea chiar și frunze tripenat-compuse. Compoziția frunzelor poate face ca unele frunze de copac să crească sisteme de lăstari suplimentare, confundând ușor un începător în identificarea frunzelor.\n\nEste întotdeauna posibil să se distingă atașarea unei frunze compuse la tulpină de atașarea unei foliole la pețiol și rahis. O atașare a frunzei la tulpină prezintă muguri axilari care se găsesc în unghiul dintre o tulpină adevărată a ramurii și pețiolul frunzei. Acest unghi dintre tulpină și pețiol se numește axilă. Nu veți găsi muguri axilari prezenți în axilele atașărilor foliolelor la rahisul frunzei.\n\nEste important să observați axilele frunzelor unui copac, deoarece ele definesc nivelul de compus pe care îl experimentează frunzele, de la frunze penat-compuse simple la structura tripenat-compusă cu mai multe niveluri.\n\nFrunzele compuse vin și în alte varietăți, inclusiv paripenate, imparipenate, palmate, biternate și pedate, fiecare fiind definită de modul în care frunzele și foliolele se atașează de pețiol și rahis (și/sau rahis secundar).\n\n
Penație simplă
\n\nArborii care au o frunză penat-compusă vor avea foliole care cresc din mai multe locuri de-a lungul tulpinii sau rahisului. Pot exista până la 21 de foliole și până la trei.\n\nÎn majoritatea cazurilor, va exista o frunză impar-penată în care există o singură foliolă terminală urmată de o serie de foliole opuse. Aceasta poate fi denumită și imparipenată, deoarece numărul de foliole penate de pe fiecare pețiol este impar și, prin urmare, nu este pereche. Foliolele de sus sunt, de obicei, mai mari decât cele de la baza pețiolului.\n\nNucul, frasinul, nucul, pecanul și salcâmul negru sunt toți arbori cu frunze penate care se pot găsi în America de Nord.\n\n
Bipenație și tripienație
\n\nArborii care au o frunză în care cel puțin unele dintre frunze sunt dublu compuse și foliolele au margini în cea mai mare parte netede sunt cunoscuți sub numele de bipenați. Foliolele de pe acești pețioluri apar pe rahis, apoi sunt subdivizate în continuare de-a lungul rahisurilor secundare.\n\nUn alt cuvânt botanic pentru bipenat este pinulă, care este cuvântul folosit pentru a descrie foliolele care sunt împărțite în continuare penat. Acest termen este folosit pentru a descrie orice foliolă care crește în acest fel, dar este cel mai frecvent asociat cu ferigile.\n\nSpecia de arbori nord-americană cea mai comună cu frunze bipenate este salcâmul, deși acaciile Bailey, arborii de mătase, flamegold-urile, copacii de ceară și spinii din Ierusalim sunt, de asemenea, exemple.\n\nFrunzele bipenate pot fi ușor confundate cu frunzele tripenate, așa că este important pentru cei care identifică arborii după configurația frunzelor să observe dacă foliolele se atașează la primul rahis sau la un rahis secundar – dacă este secundar, frunza este tripenată.\n”
