Hrană pe bază de iarbă vs. hrană pe bază de cereale: Care este mai bună pentru vaci?

Etichetele produselor de origine animală din supermarket pot fi amețitoare. Printre ele se numără carnea de vită „crescută cu iarbă”, care ne informează că vaca a mâncat în mare parte sau exclusiv iarbă pe parcursul vieții sale—spre deosebire de vacile tradiționale, hrănite cu cereale, a căror carne este de obicei ambalată fără o etichetă dietetică.

În timp ce entuziaștii cărnii de vită vor dezbate valoarea nutrițională și gustul, noi suntem mai preocupați de ceea ce preferă vacile să mănânce în mod natural și de modul în care acest sector al agriculturii animale afectează mediul. Aici, explorăm vacile crescute cu iarbă versus cele hrănite cu cereale, etichetele întâlnite frecvent pe produsele din carne de vită și impactul dietelor vacilor asupra bunăstării lor și a mediului.

Ce înseamnă eticheta „crescut cu iarbă”?

Potrivit Serviciilor de Inspecție pentru Alimente și Siguranță (FSIS), eticheta „100% crescut cu iarbă” înseamnă că carnea provine de la vite care au fost hrănite exclusiv cu o dietă bazată pe furaje. Aceasta se opune vacilor ne-crescute cu iarbă, care mănâncă preponderent cereale și sunt probabil închise în lots de îngrășare. Eticheta „crescut cu iarbă” implică, de asemenea, că vacile au avut acces la pășune înainte de a fi sacrificate.

O dietă bazată pe iarbă poate include ierburi anuale și perene, leguminoase, culturi de cereale în stadii vegetative, fân, siloz și alte forme de furaje. FSIS menționează că vitele pot primi suplimente de minerale și vitamine dacă este necesar, dar că aceste informații trebuie documentate și aprobate.

Finisat cu iarbă vs. crescut cu iarbă

Deși similare, „finisat cu iarbă” și „crescut cu iarbă” au semnificații separate. Vacile care sunt finisate cu iarbă mănâncă o dietă pe bază de iarbă specific la sfârșitul vieții lor, până ating o greutate dorită și sunt sacrificate. Este probabil să fi avut cereale în dietele lor mai devreme în viață.

Pe de altă parte, vacile care sunt crescute cu iarbă ar trebui să fi mâncat doar furaje, de la momentul înțărcării de la lapte până la finisare.

Crescut cu iarbă vs. alte etichete comune

Eticheta „crescut cu iarbă” acoperă ceea ce au mâncat vitele pe parcursul vieții lor și nimic altceva. Aceasta înseamnă că, dacă nu este etichetat altfel, un produs din carne de vită poate include:

• Hormoni adăugați (Vacii i-au fost administrați hormoni pe parcursul vieții, cel mai probabil pentru a ajuta la creștere înainte de sacrificare. Dacă nu, produsul ar trebui să aibă eticheta „crescut fără hormoni”.)
• Antibiotice (Vacii i-au fost administrate antibiotice pe parcursul vieții. Dacă nu, produsul ar trebui să aibă eticheta „crescut fără utilizarea antibioticelor”.)

De asemenea, deși vacile crescute cu iarbă pot fi considerate crescute pe pășune, contrariul nu este garantat. Vitele crescute pe pășune pot consuma totuși cereale pe parcursul vieții. În acest scenariu, FSIS va oferi o defalcare a dietei (de exemplu, „fabricat din vaci hrănite cu 80% iarbă și 20% porumb”) pe un produs din carne de vită, spre deosebire de eticheta „100% crescut cu iarbă”.

Certificarea de către o terță parte

Pentru consumatorii care doresc să asigure un tratament uman al vacilor crescute pentru carne de vită, etichetele FSIS sunt insuficiente. Unele produse din carne de vită primesc etichete de certificare de la o terță parte, ceea ce înseamnă că o organizație non-guvernamentală a verificat produsul pe baza propriilor standarde după o inspecție a fermei.

Asociația Americană a Crescătorilor cu Iarbă (AGA) este un certificator important de terță parte; Standardele sale pentru creșterea cu iarbă stipulează că vitele trebuie să aibă o dietă 100% pe bază de iarbă, să fie crescute pe pășune, să nu li se administreze niciodată antibiotice sau hormoni și să fie crescute într-o fermă americană (spre deosebire de a fi transportate). AGA inspectează fermele de vite la fiecare 15 luni, spre deosebire de FSIS, care nu inspectează fermele după ce o aplicație și documentația sunt trimise.

Bovine hrănite cu cereale și lots de îngrășare

În ciuda cererii tot mai mari pentru carnea de vită crescută cu iarbă, marea majoritate a bovinelor de carne din S.U.A. (aproximativ 95%) sunt încă hrănite cu o dietă bogată în cereale. Hrana pe bază de cereale oferă bovinelor un surplus de energie care se traduce printr-o creștere accelerată. Acest lucru ajută vacile să atingă o greutate de finisare mai rapid—și mai devreme în viața lor.

Hrana pe bază de cereale constă de obicei dintr-o combinație de porumb, soia și grâu. Bovinele sunt hrănite în lots de îngrășare, cunoscute și sub denumirea de operațiuni de creștere intensivă a animalelor (AFO) sau operațiuni concentrate de creștere intensivă a animalelor (CAFO).

Aproape 60% din toată suprafața agricolă globală este utilizată pentru producția de carne de vită. Deși AFO și CAFO pot necesita mai puțin teren decât pășunile destinate bovinelor de carne, avantajele pentru mediu se cam opresc aici.

Lotsurile de îngrășare sunt adesea suprapopulate. Aceste spații restrânse cresc riscul răspândirii infecțiilor între vaci—deși un plus pentru fermieri este că își pot monitoriza mai atent vitele și pot identifica și trata vacile bolnave. Lotsurile de îngrășare sunt, de asemenea, bogate în dejecții și eliberează azot și amoniac atât în atmosferă, cât și în apa de scurgere, contribuind masiv la poluarea aerului și a apei. CAFO-urile, în special, pot produce 117.000 de tone de dejecții la 10.000 de vaci într-un singur an.

Ce ar trebui să mănânce vacile?

Bovinele au sisteme digestive rumegătoare formate din patru compartimente: rumenul, reticulul, omasumul și abomasumul. Când vacile mănâncă, hrana este stocată și fermentată în rumen. Microorganismele susțin procesul de fermentație descompunând hrana, astfel încât digestia să poată continua. Datorită rumenului mare și a fermentației microbiene, vacile sunt capabile biologic să consume și să digere cantități mari de iarbă fibroasă.

Deși pot consuma și cereale, vacile care mănâncă în exces cereale—care sunt mai puțin fibroase decât sistemele lor digestive sunt obișnuite—pot dezvolta probleme digestive precum acidoza ruminală, o boală caracterizată prin exces de acid care scade pH-ul stomacului și afectează funcțiile microbiene. Alte probleme care pot apărea atunci când bovinele au diete cu conținut scăzut de fibre și bogate în carbohidrați includ stresul, ulcerele și înmulțirea excesivă a bacteriilor periculoase.

Dietele bovinelor și emisiile de carbon

Sistemele digestive ale vacilor favorizează furajele în detrimentul cerealelor. În plus, carnea de vită crescută cu iarbă este promovată ca fiind mai bună pentru mediu. Dar este acest lucru adevărat în ceea ce privește emisiile de carbon?

Conform raportului Rețelei de Cercetare Climatică pentru Alimente despre rumegătoare, sistemele de pășunat și emisiile de gaze cu efect de seră, multe afirmații pozitive legate de creșterea cu iarbă sunt fie false, fie exagerate. Autorii acestui raport au analizat dacă sistemele de pășunat (comparativ cu sistemele intensive în spații închise, sau lotsurile de îngrășare) pot contribui la sechestrarea carbonului. Ei au concluzionat că, deși există potențial pentru beneficii, în special acolo unde terenul a fost anterior degradat și necesită îmbunătățiri, sechestrarea nu este posibilă peste tot, iar efectele sunt minime.

De asemenea, raportul subliniază că toate sistemele de creștere a animalelor se bazează pe combustibili fosili, indiferent dacă o fermă depinde în mare parte de iarbă sau cereale pentru hrănire. Prin urmare, sugestia extinderii sistemelor de pășunat pentru a produce mai multă carne de vită crescută cu iarbă nu ar fi benefică—de fapt, utilizarea suplimentară a terenurilor ne-ar lăsa într-o situație mai proastă, ducând la o eliberare și mai mare de dioxid de carbon.

Atât bovinele crescute cu iarbă, cât și cele hrănite cu cereale contribuie semnificativ la emisiile de gaze cu efect de seră și, implicit, la schimbările climatice. Cu aproximativ 41% din întreaga suprafață a S.U.A. utilizată pentru hrănirea animalelor—aceasta include atât pășunile, cât și lotsurile de îngrășare—un focus mai important decât dietele vacilor este cum putem reduce cererea totală de carne de vită pentru a scădea emisiile de carbon agricole.