Shell Oil a sponsorizat recent un webcast GreenBiz cu numele atractiv „Say HY to our decarbonized future.” Ajay Mehta, Director General Shell, Cercetare și Tehnologie Noi Energii, a declarat că costul electrolizoarelor care produc hidrogen a scăzut cu 40%, iar costul energiei regenerabile va continua să scadă până la punctul în care, în termen de zece ani, hidrogenul „verde”, produs cu electricitate regenerabilă, va ajunge la paritate cu hidrogenul „gri”, care este produs din gaze naturale.
Mehta afirmă că Shell promovează hidrogenul lichid ca și combustibil pentru transportul maritim și cel greu. Sunita Satyapal de la Departamentul de Energie al SUA, consideră hidrogenul o modalitate de a gestiona intermitența surselor regenerabile, numind hidrogenul „briceagul elvețian al energiei”. Janice Lin de la Green Hydrogen Coalition a numit hidrogenul verde „soare în sticlă”. Din webcast:
Lin a descris un proiect fascinant numit Intermountain Power Project (IPP) din Utah, unde o centrală electrică pe cărbune de 1800 de megawați este transformată într-un generator cu turbină pe gaz care va funcționa cu 30% hidrogen și 70% gaze naturale până în 2025, și va funcționa cu 100% hidrogen verde până în 2045. Hidrogenul va fi stocat în caverne de sare din apropiere, suficient de mari pentru a stoca un Empire State Building.
Toate acestea mi se par contraintuitive și ineficiente: să folosești energie regenerabilă pentru a produce hidrogen, apoi să-l arzi într-o centrală electrică convertită și să trimiți energia prin cabluri; Michael Liebreich de la Bloomberg NEF spune că procesul este eficient doar în proporție de 50%, dar este mai bun decât arderea cărbunelui.
Pentru un sceptic al hidrogenului ca mine, toate acestea au fost foarte impresionante. Shell are, de asemenea, documentație impresionantă pe site-ul lor, unde menționează că „Hidrogenul este unul dintre cele mai abundente elemente din univers și ar putea juca un rol semnificativ în tranziția către un sistem energetic curat și cu emisii reduse de carbon.” Mehta a inclus și un slide care descria cum intenționează Shell să reducă emisiile provenite din fabricarea produselor lor la zero net până în 2050 sau mai devreme (deși acestea sunt emisii de Sfera 1 și Sfera 2, care nu includ arderea efectivă a combustibilului și reprezintă în prezent doar aproximativ 9% din totalul emisiilor). Și, de asemenea, să „colaboreze cumva cu clienții pentru a reduce emisiile provenite din utilizarea produselor noastre energetice la zero net până în 2050 sau mai devreme” – acestea sunt emisii de Sfera 3, ceea ce iese din eșapament atunci când arzi produsele lor energetice, ceea ce reprezintă o ambiție destul de îndrăzneață și impresionantă.
Pe de altă parte, sunt mulți care nu sunt pregătiți să spună încă HY unui viitor bazat pe hidrogen, poate chiar și la Shell. Coincidență, în aceeași zi cu webcast-ul Greenbiz, The Financial Times a descris cum „Royal Dutch Shell a fost afectată de plecarea mai multor directori din sectorul energiei curate, pe fondul unui dezacord cu privire la cât de departe și cât de repede ar trebui să se îndrepte gigantul petrolier către combustibili mai verzi.” Șeful diviziei solare și eoliene, liderul echipei de strategie și vicepreședintele energiei eoliene offshore au demisionat cu toții. Conform FT, „persoane familiarizate cu dezbaterea internă au declarat că există diviziuni profunde cu privire la termenul de reducere a dependenței companiei de veniturile din petrol și gaze, ceea ce a influențat cel puțin unii dintre directorii care au plecat.”
Pe Unearthed, un site al Greenpeace UK, Damian Kahya explică de ce companiile petroliere vor să iubiți hidrogenul, menționând:
(Mai multe despre diferitele culori ale hidrogenului aici pe PlanetaNoastra.)
Problema este că nu există suficientă energie regenerabilă în exces pentru a produce tot acel minunat hidrogen verde. Și hidrogenul albastru – produs din gaze naturale combinate cu captarea, utilizarea și stocarea carbonului – elimină cea mai mare parte, dar nu tot CO2-ul, și încă nu există decât pe hârtie. Așa că, probabil, vor începe cu hidrogenul gri, produs din gaze prin reformare cu abur, care se întâmplă să fie o industrie majoră existentă pentru Shell și BP. Apoi vor face tranziția la albastru, și în acest proces își vor menține funcționale puțurile de gaze și rețelele de distribuție. Vor promite hidrogen verde, chiar dacă o mare parte din acea energie regenerabilă în exces va fi probabil absorbită de mașinile electrice, așa că probabil va fi scump și va dura ceva timp până când va fi disponibil în cantitate mare.
Ce facem cu tot acest hidrogen?
Adrian Hiel de la Energy Cities, o asociație europeană a „orașelor în tranziție energetică”, a analizat recent acest aspect și a stabilit o ierarhie care are sens. Utilizarea cea mai înaltă și mai bună va fi probabil în industrie, unde am văzut cum hidrogenul schimbă chimia producerii oțelului. ThyssenKrupp face acest lucru acum cu hidrogen gri, iar Uniper va produce fier spongios cu hidrogen verde.
Hiel se așteaptă, de asemenea, ca hidrogenul verde să fie folosit pentru stocarea la nivel de rețea, dar estimează că va avea costuri marginale mult mai mari. Nu consideră că aceasta este o problemă, deoarece este un combustibil de „vârf”, utilizat la fel cum se folosește gazul natural acum în locurile cu multă electricitate fără carbon.
În ceea ce privește celelalte utilizări propuse de susținătorii economiei pe bază de hidrogen, cum ar fi încălzirea locuințelor, mulți susținători ai hidrogenului (și chiar și Comitetul Britanic pentru Schimbări Climatice) propun adăugarea incrementală a hidrogenului, dar Hiel spune pentru PlanetaNoastra că „oamenii care susțin injectarea unui amestec de 20% hidrogen în rețeaua de gaze sunt mai interesați să-și mențină 80% din vânzările de gaze decât să decarbonizeze.” Pompele de căldură electrice fac de fapt treaba mult mai eficient. Hiel pur și simplu nu este convins că hidrogenul verde va fi vreodată o alternativă plauzibilă și spune pentru PlanetaNoastra:
Deci totul este doar o fantezie verde?
De fiecare dată când apărea subiectul mașinilor pe bază de hidrogen, obișnuiam să citez scena din Matrix în care Switch îi spune lui Neo: “Ascultă-mă, Blondule. Nu am timp pentru 20 de întrebări acum, există o singură regulă: pe calea noastră, sau pe autostradă.” Ea îi spune că el este puțin mai mult decât o baterie, iar eu voiam să le spun fanilor hidrogenului: Ascultați-mă, Blondule – HIDROGENUL ESTE O BATERIE. Eu am scris acum câțiva ani despre mașini în special:
Hidrogenul nici măcar nu este o baterie foarte bună, dar poate că asta nu contează. Poate fi, de asemenea, o sursă de căldură pentru procesele industriale și poate înlocui cocsul în producția de oțel. Janice Lin de la Green Hydrogen Coalition spune că ar putea fi folosit pentru a produce amoniac, care folosește acum cantități vaste de hidrogen gri. (am abordat ideea aici) În Australia, vor folosi hidrogen verde pentru a produce amoniac, deoarece este mai ușor de transportat, unul dintre susținători spunând că „prin hidrogenul verde, Australia își poate exporta lumina soarelui.”
Am fost negativ în legătură cu hidrogenul pentru că sunt de obicei sceptic în privința soluțiilor sofisticate de înaltă tehnologie pe partea de ofertă, când în schimb ar trebui să lucrăm la reducerea cererii. Dar, așa cum demonstrează Adrian Hiel, totul este o chestiune de grad; pot încă să mă plâng de mașinile și casele pe bază de hidrogen, dar avem totuși nevoie de o sursă de căldură industrială, amoniac pentru îngrășăminte și chiar baterii la scară de rețea. Așa că o să mă opresc cu chestiile de tip „Hidrogen: Combustibil sau Nebunie?”; hidrogenul verde va fi real și are un rol de jucat, și o să spun HY.
