Teritoriile Britanice de Peste Mări, mai mici și mai îndepărtate, găzduiesc unele sărbători neobișnuite. Pe Tristan da Cunha, cunoscut și ca cel mai izolat loc locuit de pe Pământ, locuitorii insulei se adună pentru a vâna rozătoare de Ziua Vânătorii de Șobolani (Ratting Day). De Ziua Bounty (Bounty Day), locuitorii Insulei Pitcairn – toți cei 56 – construiesc replici ale nefericitei nave comerciale HMS Bounty și le dau foc în onoarea moștenirii lor de răsculați.
Ziua Bermudelor (Bermuda Day), sărbătorită pe 24 mai, implică o paradă. Dar, mai important, marchează începutul sezonului în care șorturile sunt acceptate ca ținută de afaceri. Montserrat, o insulă caraibiană izolată și activă vulcanic, sărbătorește cu entuziasm Ziua Sfântului Patrick – este singurul loc în afara Irlandei unde sărbătoarea este considerată zi liberă națională.
Deși nu la fel de ciudate ca aceste sărbători, locuitorii mândri și extrem de diverși din Gibraltar – știți, acel mic teritoriu peninsular vizavi de Maroc, renumit pentru stânca sa imensă de calcar – au sărbătorit Ziua Națională în fiecare an pe 10 septembrie, începând cu 1992. Sărbătoarea inaugurală a avut loc pentru a comemora a 25-a aniversare a referendumului privind suveranitatea din 1967, în care votanții din Gibraltar au avut de ales între a rămâne autoguvernați sub suveranitate britanică sau a trece sub control spaniol. Gibraltarienii au ales în marea majoritate prima opțiune și, până în prezent, Spania și Marea Britanie se ceartă încă pe peninsula de 6,73 km pătrați care se întinde în Marea Mediterană.
Certurile legate de suveranitate la o parte, gibraltarienii petrec din plin când vine 10 septembrie. Toată lumea se îmbracă în roșu și alb și dansează pe străzi. O „competiție de costume pentru copii” este un element de bază al Zilei Naționale, la fel ca un concert uriaș și un spectacol de artificii. Deși mai puțin politice și mai mult festive decât în anii trecuți, discursurile emoționante pe teme de libertate și identitate fac încă parte integrantă din festivități.
Și apoi este lansarea de baloane. În fiecare an, pe 10 septembrie, începând cu 1992, 30.000 de baloane roșii și albe au fost eliberate de pe acoperișul clădirii Parlamentului din Piața Grand Casements. Nu și anul acesta.
Nu există nicio îndoială că lansarea anuală de baloane de Ziua Națională a Gibraltarului, una dintre cele mai mari din lume, este o priveliște uimitoare. Adică, serios, 30.000 de baloane – e impresionant, un lucru enorm de simbolic. Bănuiesc că nu rămâne niciun ochi uscat pe tot teritoriul când acele sfere roșii și albe se înalță spre cerul azuriu al Mediteranei.
De asemenea, nu există nicio îndoială că lansările de baloane, în special cele atât de masive, sunt teribile pentru mediu. Asemenea fixativului cu aerosoli care distruge ozonul, lansările de baloane și-au pierdut în mare parte popularitatea de la apogeul lor din anii 1980. Deși nu au dispărut complet, au devenit din ce în ce mai rare pe măsură ce ne-am dat seama colectiv că impactul dăunător pe care sute de baloane dezumflate din cauciuc sau latex îl pot avea asupra faunei sălbatice, în special asupra vieții marine, pur și simplu nu merită câteva minute de spectacol emoționant. Până la urmă, aruncatul cu bucurie rămâne tot aruncat.
A durat ceva până ca Gibraltarul să primească mesajul. Dar anul acesta, pentru prima dată în 24 de ani, nu va avea loc nicio lansare.
Grupul pentru Autodeterminare pentru Gibraltar (Self Determination for Gibraltar Group – SDGG), care organizează Ziua Națională și spectacolul său emblematic cu baloane, a făcut anunțul la începutul acestei săptămâni.
Se arată într-un comunicat de presă:
Notează președintele SDGG, Richard Buttigieg:
Bravo Gibraltar! Deși întârziată, decizia de a pune capăt lansării de baloane este binevenită. SDGG a fost sub presiune de ceva timp să renunțe la porțiunea de lansare a baloanelor din cadrul festivităților, grupuri anti-lansare de baloane precum Balloons Blow comparând ceremonia cu un exemplu de „aruncare masivă anuală de gunoi din aer”.
Lewis Pugh, înotător de anduranță britanic și activist, care ocupă funcția de Patron ONU pentru Oceane, s-a numărat printre cei mai vocali opozanți ai practicii.
El notează: „Lansările de baloane reprezintă o amenințare serioasă pentru fauna sălbatică a lumii prin contribuția la nivelurile alarmante de poluare marină și terestră cu plastic. Renunțarea la tradiție nu va ajuta doar la protejarea faunei sălbatice, a mărilor și terenurilor agricole din jurul Gibraltarului; trimite, de asemenea, un mesaj puternic organizatorilor puținele evenimente de lansare masivă de baloane rămase în lume.”
Deși toate animalele sunt vulnerabile la poluarea cauzată de baloane, locația unică a Gibraltarului face probabil ca un număr mare din cele 30.000 de baloane lansate în ultimele două decenii să ajungă în apele din jurul teritoriului, ape care sunt pline de țestoase marine, delfini, balene și alte forme de viață marină care ar putea ingera accidental baloanele, confundându-le cu hrana.
Acestea fiind spuse, SDGG realizează că o Zi Națională fără o lansare masivă de baloane nu este, ei bine, de fapt, Ziua Națională deloc. Pentru mulți gibraltarieni, este o dezamăgire. Sperăm că mulți alții vor realiza că este spre binele tuturor și spectacolul va continua. De fapt, SDGG este deschis la idei pentru alternative „inspiraționale și emoționante” la lansarea de baloane și solicită publicului sugestii. Grupul afirmă că va „lua în considerare toate opțiunile viabile”.
Via [The Guardian]
