După invazia Rusiei în Ucraina și întreruperea livrărilor de gaz rusesc către Europa, a existat panică că nu va fi suficient gaz natural — sau metan, așa cum preferăm să îl numim — pentru a trece iarna. Țările europene au început imediat să comande tot gazul natural lichefiat (GNL) pe care puteau pune mâna; importurile de GNL au crescut cu 65% față de 2021.
De fapt, la momentul scrierii, zeci de tancuri de GNL plutesc în jurul Europei, deoarece nu există suficiente porturi cu capacitate de „regazeificare” pentru a le descărca pe toate. Dar și pentru că vremea blândă din Europa a redus cererea de gaz, iar prețul a scăzut. „Peste 30 de tancuri care transportă gaz natural lichefiat plutesc chiar în largul coastelor Europei, deoarece traderii de energie pariază că respiro-ul de preț din toamnă, determinat de aprovizionarea robustă și vremea caldă, se va dovedi a fi trecător”, relatează Financial Times.
Potrivit Marine Insight: „Există peste 35 de nave încărcate cu GNL care plutesc în derivă în Marea Mediterană, în largul Spaniei, cu opt nave ancorate în largul Golfului Cadiz; analiștii, traderii și sursele asociate terminalelor GNL sunt obișnuiți cu situația menționată luni. Blocajul cargourilor a ridicat, se pare, preocupări alarmante cu privire la capacitatea Europei de a procesa livrările de GNL necesare pentru a compensa lipsa livrărilor rusești prin conducte.”
Toate aceste nave care stau și așteaptă să fie descărcate agravează o problemă fundamentală a GNL: gazul de evaporare (BOG – boil-off gas). Acesta este eliberarea de metan în atmosferă pe măsură ce tancurile se încălzesc, precum și pierderile la încărcarea și descărcarea GNL în porturi. Potrivit unui studiu, „Simularea Efectului Gazului de Evaporare De-a Lungul Lanțului de Aprovizionare cu GNL Asupra Cantității și Calității Gazului Natural”, o porțiune semnificativă din încărcătura unui tanc obișnuit se evaporă.
Acesta reprezintă 9,33% din gaz, un total de 9629 metri cubi de gaz metan scurs în atmosferă dintr-o navă care transportă o încărcătură de 126.500 metri cubi. Între timp, potrivit unui alt studiu, „Rata de evaporare a unui transport de GNL pentru un transportator complet încărcat este în mod normal de 0,1 până la 0,25% din volumul total pe zi.” Deci, dacă acele nave care stau în jurul Europei au aproximativ aceeași dimensiune, asta înseamnă 316 metri cubi pe zi pe navă.
Alte studii plasează BOG la niveluri mai scăzute, la 5% din cargou, dar acesta este tot un număr imens, având în vedere cantitatea de GNL transportată în întreaga lume. Și în timp ce industria și studiile susțin că „gazul natural este cel mai curat combustibil fosil, cel mai popular și economic după țiței” și că „gazul natural lichefiat este cea mai economică modalitate de a transporta NG pe distanțe lungi”, ele nu descriu niciodată BOG ca fiind metan scurs în atmosferă, ceea ce în mare parte și este.
Așa cum PlanetaNoastra a menționat în trecut, „Datorită legăturilor chimice din molecula sa, metanul este mult mai eficient la absorbția căldurii decât dioxidul de carbon (de până la 86 de ori mai mult), ceea ce îl face un gaz cu efect de seră foarte puternic.” Trecerea de la gazul transportat prin conducte la GNL crește emisiile de metan cu între 5% și 10%. Cu toate acestea, potrivit BBC, există planuri de a construi 20 de noi terminale GNL în Europa, ducând la un alt fenomen: blocajul (lock-in).
„Sincer să fiu, este chiar înfricoșător”, a declarat Eilidh Robb, de la Friends of the Earth Europe, pentru BBC. „Provocarea este că, pentru a face aceste terminale viabile economic, țările trebuie să semneze contracte foarte lungi pentru a aduce gazul, iar terminalele în sine pot dura până la 40 de ani, ceea ce înseamnă un efect de blocaj foarte lung pentru acești combustibili fosili de care încercăm să scăpăm.”
Am analizat blocajul înainte, citând un studiu, Evaluarea Blocajului Carbonului:
Concluzia noastră atunci a fost similară cu cea oferită de Paul Balcombe de la Queen Mary University of London pentru BBC: „Trebuie să creștem eficiența energetică și implementarea surselor noastre regenerabile. În loc să ne uităm doar la înlocuirea pe termen foarte scurt, care este GNL, trebuie să ne uităm pe termen puțin mai lung, care va avea implicații mult mai bune în ceea ce privește costurile, atât financiare, cât și de mediu.”
În loc să investim în mai multă infrastructură GNL, atât pe partea de recepție în Europa, cât și pe partea de producție în Canada și SUA, trebuie să reducem cererea de gaz. Asta înseamnă să ne izolăm casele și clădirile — nu tancurile noastre de GNL.
