Am mai spus-o: ferestrele sunt complicate. Sunt în special complicate în țările nordice precum Suedia, unde iarna zilele sunt scurte și soarele este foarte jos pe cer. Designul ferestrelor în climatele reci este un act de echilibru tehnic. Le vrei mari pentru a primi lumină, dar le vrei mici pentru a minimiza pierderile de căldură. Dar ferestrele trebuie să facă mult mai mult pentru bunăstarea noastră socială și emoțională. Poate de aceea joacă un rol atât de important în picturile suedezului Carl Larssen.
Un studiu recent publicat în Buildings and Cities—”Windows: a study of residents’ perceptions and uses in Sweden„—analizează numeroasele roluri pe care le joacă ferestrele și modul în care oamenii le folosesc, explorând „lumina naturală, conexiunea vizuală cu exteriorul și rolul ferestrelor în locuință pe parcursul zilei și al nopții”. Dar ferestrele fac mult mai mult decât să ofere doar lumină și aer: „Ferestrele reprezintă o plăcere a locuinței și îndeplinesc mult mai mult decât nevoi fizice. Ele trebuie să permită un control personal suficient asupra aerului proaspăt și răcoros, sunetului, luminii solare, iluminatului stradal și intimității.”
Autorii studiului, Kiran Maini Gerhardsson și Thorbjörn Laike, au intervievat locatari (cu vârste între 24 și 93 de ani, jumătate bărbați și jumătate femei) care locuiesc în clădiri multifamiliale. Le-au arătat 25 de ferestre și le-au cerut să asocieze cuvinte cheie fiecăreia. Au continuat cu vizite la domiciliu și au verificat ferestrele pe care participanții le aveau în locuințele lor și au pus o întrebare simplă: „Imaginați-vă că deschiderea ferestrei a fost blocată și nu mai există nicio fereastră. Cum v-ar afecta acest lucru utilizarea camerei și a locuinței dumneavoastră—pe parcursul zilei și al nopții?”
Ferestrele s-au dovedit a fi foarte importante pentru confortul locatarilor, pentru conexiunea vizuală cu exteriorul. Dar ele trebuiau, de asemenea, să poată fi acoperite pentru intimitate; uneori aceste aspecte intrau în conflict. Uneori înălțimea pervazului era importantă. Un locatar urma să adauge o folie mată în partea de jos a ferestrei sale: „Nu vreau să le văd fețele când stau jos, dar când stau în picioare și le văd fețele, le pot face cu mâna.”
Intervievații au preferat lumina naturală celei artificiale din multe motive, inclusiv ca indicator de timp, și „deoarece variază, crește luminozitatea camerei și îmbunătățește starea de spirit”. Acesta este principiul ritmului circadian abordat pe PlanetaNoastra anterior: corpurile noastre au nevoie de schimbarea de la roșu la albastru și înapoi la roșu. Ferestrele sunt, de asemenea, demonstrații de autonomie, ceva ce oamenii pot ajusta pentru a satisface propriile cerințe și gusturi personale.
Există concluzii practice, cum ar fi că „designerii și dezvoltatorii de locuințe sunt sfătuiți să includă dispozitive de umbrire exterioară în design și opțiuni de tratare interioară a ferestrelor la construcție pentru a facilita soluții durabile de umbrire și intimitate”. În fața schimbărilor climatice, ar trebui să existe umbrire solară și multă ventilație. Ar trebui să existe ferestre în fiecare cameră, cu excepția băii sau bucătăriei: „S-ar putea merge chiar mai departe și să se ceară o vedere spre exterior a cerului și/sau a solului. O consecință este că înălțimea pervazului ferestrelor în apartamentele de deasupra parterului ar trebui să permită o vedere asupra aleilor și locurilor publice.”
Autorii concluzionează că ferestrele servesc multor funcții care depășesc simplul aport de lumină și aer și ar trebui proiectate în consecință.
Facem totul greșit cu ferestrele
Am aflat despre acest studiu printr-un tweet de la Fionn Stevenson, profesor de design sustenabil la Școala de Arhitectură a Universității din Sheffield, care a remarcat cât de groaznice sunt ferestrele în Regatul Unit. Bănuiesc că sunt mai rele în America de Nord. Am mai scris înainte despre cât de mult trebuie să „muncească” ferestrele, descriind una din 1810:
„În 1810 sticla era foarte scumpă, așa că, deși nu exista multă lumină artificială, le-au făcut cât de mici puteau și totuși primeau suficientă lumină pentru a vedea. Erau cu ghilotină dublă, astfel încât să le poți regla pentru ventilație maximă. Aveau obloane pentru securitate și intimitate, menținând în același timp ventilația, și jaluzele interioare subțiri pentru a reduce strălucirea. Există o cornișă ieșită în afară pentru a ține ploaia la distanță, astfel încât să dureze mai mult. Existau două în fiecare cameră pentru ventilație transversală și draperii groase pentru a păstra căldura iarna. Acesta a fost un element de control climatic bine gândit și eficient. Nu se vede niciun motor, iar 200 de ani mai târziu, încă funcționează.”
Mai târziu, pe măsură ce am învățat despre Passivhaus, am constatat că ferestrele trebuiau construite, dimensionate și ajustate pentru a se etanșa perfect atunci când sunt închise, cu sticlă adecvată pentru a permite sau respinge infraroșiile și a fi izolate la fel de bine ca un perete.
Acum Gerhardsson și Laike adaugă câteva straturi suplimentare de complexitate și sofisticare, legate de modul în care fereastra îi afectează pe oamenii din interior și din exterior.
Atâta complexitate, atâtea considerații. Se vorbește atât de mult în zilele noastre despre „ferestre inteligente”, dar cea mai inteligentă fereastră dintre toate este cea construită corect, la dimensiunea potrivită, în locul potrivit,
