Pentru a nu fi eclipsată de recenta deschidere a patru stații de metrou din New York, pline de mozaicuri, divizia suedeză a site-ului de rezervări de călătorii Expedia aduce în prim plan Metroul din Stockholm. Capitala Suediei este, se pare, un veteran în ceea ce privește îmbinarea căilor ferate subterane electrice cu arta publică ce îmbogățește naveta și comunitatea (cu 90 la sută mai puțini șobolani).
Dacă e ceva, noul ghid de artă interactiv al Expediei pentru Metroul din Stockholm servește ca o reamintire previzibilă că Suedia, întotdeauna un deschizător de drumuri în aproape orice, a fost și de această dată în avangardă. Artele vizuale au fost o parte integrantă a Metroului din Stockholm încă de la deschiderea primei stații subterane a sistemului, T-Centralen, în 1957. (Motivul floral albastru, specific T-Centralen, asemănător cu Delftware, a apărut mai târziu, în 1975, grație artistului Per Olof Ulvedt.) Cu scopul de a introduce lucrările artiștilor suedezi emergenți și consacrați publicului larg, Partidul Social Democrat Suedez, împreună cu două artiste femei, Siri Derkert și Vera Nilsson, care au militat intens, sunt creditate pentru aducerea artei în subteranul Stockholmului.
„Social-democrații au considerat că arta nu ar trebui să fie izolată, ci să facă parte din Stockholm”, a explicat sculptorița Birgitta Muhr pentru The Guardian în 2015. „Stockholm se extindea la acea vreme, cu mulți oameni mutându-se în suburbii pentru muncă. Un sistem de metrou trebuia creat pentru a conecta orașul, iar ei au dorit ca arta să ajungă la fiecare bărbat și femeie.”
Stația T-Centralen, Metroul din Stockholm.
Stația Rådhuset
De fapt, peste 90 dintre cele 100 de stații care compun rețeaua de metrou din Stockholm — sistemul lung de 110 km transportă aproape 900.000 de pasageri zilnic pe cele trei linii ale sale și este unul dintre cele mai mari din Scandinavia, al doilea după Metroul din Oslo — prezintă o lucrare de artă publică de un anumit fel: mozaicuri, sculpturi, instalații, picturi, reliefuri, gravuri, formațiuni stâncoase decorate. Fiecare lucrare servește un scop diferit: unele calmează și liniștesc; altele uimesc și distrag; altele luminează și educă.
Deși majoritatea celor aproximativ 150 de artiști care au contribuit la Metroul din Stockholm de-a lungul anilor sunt suedezi nativi, au contribuit și artiști din afara ținutului ABBA și IKEA.
Reputația Metroului din Stockholm de „cea mai mare galerie de artă din lume” nu este nemeritată, deși există și o calitate visătoare, asemănătoare unui parc tematic, în întreaga experiență. Unele stații, în special cele din perioada târzie în care artiștii comisionați au lucrat alături de arhitecții și inginerii proiectului de la început pentru a crea „medii” artistice holistice în locul unor piese de artă de sine stătătoare, sunt atât de atmosferice încât ai crede că intri în coada pentru cea mai nouă atracție Disney, nu că aștepți trenul.
Stația Kungsträdgården
Stația Tekniska Högskolan
Pentru început, există stația Rådhuset, unde roca expusă și iluminatul dramatic ambiental conferă spațiului aspectul unei grote subterane, fermecate și pline de scări rulante. Situată pe insula Kungsholmen, în centrul Stockholmului, arhitectura organică și fluidă a stației se desprinde și, în același timp, se conectează cu clădirile situate direct deasupra, la nivelul străzii, inclusiv Rådhuset (Palatul de Justiție), Primăria și alte edificii guvernamentale sobre, construite la începutul secolului al XX-lea în stil Romantic Național.
La câteva stații distanță de Rådhuset, la stația uimitoare Kungsträdgården, atmosfera este mai degrabă cea a unui muzeu de istorie naturală — sau poate o săpătură arheologică sub influența unor substanțe — datorită lucrării de artă imersive, cu tematică naturală, a lui Ulrik Samuelson, împreună cu prezența artefactelor istorice și a statuilor descoperite în timpul proiectelor de reamenajare urbană din anii ’70, care au avut loc în vecinătatea grădinii regale, care a devenit ulterior parc urban, de la care provine și numele stației. Unele relicve provin de la Makalös, un palat grandios din secolul al XVII-lea, care a fost demolat în urma unui incendiu din 1825.
Alte stații sunt atât de elegante, atât de futuriste, încât par să ceară un fel de reconstituire în masă a filmului „Logan’s Run”. Stația Skarpnäck, capătul sudic al Liniei Verzi și cea mai nouă stație din Stockholm, finalizată în 1994, pare un candidat ideal. Situată lângă Institutul Regal de Tehnologie, pe Linia Roșie, Tekniska Högskolan (1973) are o atmosferă de stație de cercetare științifică pe o planetă de gheață îndepărtată. Așa cum explică Expedia, picturile, desenele tehnice și sculpturile artistului Lennart Mörk – incluzând dodecaedre suspendate – reprezintă cele patru elemente, împreună cu progresele tehnologice.
Stația Skarpnäck
Stația Solna Centrum
Și există mult mai mult decât instalații la scară largă, generatoare de atmosferă, de găsit în subteran. Concepută de Karl-Olov Björk și Anders Åberg, stația Solna Centrum, cu cerul său de peșteră pictat în roșu-sânge, ce se profilează deasupra unei suprafețe întinse de picturi murale ce înfățișează păduri dense de molizi și scene pastorale, a fost finalizată în anii 1970, dar servește ca un comentariu perpetuu asupra problemelor socio-ecologice din Suedia, cum ar fi defrișările și depopularea rurală. De asemenea, dezvoltată la mijlocul anilor 1970, dar relevantă și astăzi, este lucrarea Helgei Henschen, care celebrează diversitatea, la stația Tensta, care deservește un district suburban omonim, tradițional locuit de o populație considerabilă de imigranți. La Tensta, șinele sunt flancate de panouri colorate pe care scrie „frățietate” în 18 limbi diferite.
Deși extrem de aglomerată și altfel nu foarte ostentativă, pereții stației Östermalmstorg sunt sablați cu desene politice în cărbune realizate de artista și activista suedeză a secolului XX, Siri Derkert, care a contribuit la aducerea la viață a scenei artistice (literale) subterane din Stockholm. Asemenea majorității lucrărilor lui Derkert, desenele de la Östermalmstorg au ca temă drepturile femeilor, pacea mondială și cauzele ecologiste. Un semn al vremurilor, atât tematic, cât și funcțional, stația, deschisă în 1965, servește și ca adăpost antiatomic.
Cu muralul său peșteră-curcubeu super-fotogenic, stația Stadion aduce un omagiu sitului din apropiere al Jocurilor Olimpice de Vară din 1912, dar oferă și un mesaj de acceptare și incluziune.
Stația Stadion
Stația Duvbo
„Arta era foarte politică în Suedia în anii 1970”, explică pentru Guardian Fredrik Landegren, un artist contemporan ale cărui mozaicuri fără nume împodobesc stația Fruängen de puțin peste un deceniu. „Dacă nu exista un mesaj puternic în spatele lucrării tale, erau puține șanse să ți se ofere un loc de muncă la metrou.”
Deși o cantitate considerabilă de artă subterană cu tentă politică generată în anii 1960 și 1970 pentru Metroul din Stockholm rămâne expusă, unele instalații mai vechi au fost înlocuite cu altele noi, la fel cum o galerie sau un muzeu propriu-zis ar putea suferi o renovare. Și la fel ca un muzeu propriu-zis, multe stații de metrou găzduiesc atât expoziții permanente, cât și temporare.
Stația Thorildsplan, de exemplu, a fost decorată pentru prima dată cu artă în 1975, iar în 2008 a fost preluată de mozaicul inspirat de grafica 8-bit a lui Lars Arrhenius — un omagiu adus jocului Ms. Pac-Man și altor jocuri arcade de altădată, care transformă întreaga stație într-un joc video gigantic, nu prea infernal. Nostalgia este și mai profundă la stația Hötorget, unde, în afară de arta neon de pe tavanele pasajelor, pare că interiorul a fost păstrat ca o capsulă a timpului din anii ’50, complet cu semnalizare vintage și gresie turcoaz chinuitor de retro. Există un motiv bun – un motiv care nu are nimic de-a face cu mirosurile obișnuite din metrou – pentru care unii localnici o numesc „stația-baie”.
La stația Hallonbergen, o colaborare între Elis Eriksson și Gösta Wallmark a dus la crearea unui nod de tranzit capricios, acoperit din cap până în picioare cu desene (false) de copii, neglijente, vesele și ciudate. În altă parte, pe Linia Albastră, la stația Rissne, navetiștii nu vor găsi schițe inspirate de grădiniță, ci o lecție de istorie mondială de nivel universitar, întinzându-se pe o lungime de aproape 180 de metri de-a lungul șinelor. Viziunea artiștilor Rolf H Reimers și Madeleine Dranger, cronologia impresionantă codificată pe culori (roșu: evenimente cotidiene; galben: texte religioase; verde: texte politice; albastru: texte științifice; roz: evenimente culturale) a textelor istorice semnificative, acoperind perioada de la 3000 î.Hr. până în 1985, are o calitate aproape asemănătoare jocului Trivial Pursuit, care poate ține ocupați navetiștii aflați pe peron chiar și în timpul celor mai lungi întârzieri.
Stația Rissne
Stația Näckrosen
Creată în 1997 de artista belgiană Françoise Schein, lucrarea de artă din gresie, atrăgătoare la stația Universitetet, înlocuiește o instalație puternic avariată din anii 1970 și celebrează una dintre cele mai omniprezente figuri istorice din Suedia — botanistul pionier, creator de taxonomie, Carl von Linné — oferind în același timp un comentariu social contemporan asupra stării planetei și a pericolelor cu care se confruntă.
Apropo de plante, există și Näckrosen, o altă stație-peșteră din beton pulverizat, datând de la mijlocul anilor 1970. Numele său se traduce prin „nufer”. Pe lângă aducerea unui omagiu studioului istoric suedez de producție cinematografică Filmstaden, odinioară situat deasupra stației, artista Lizzie Olsson Arle a împodobit o arcadă cu ceea ce poate fi descris doar ca o explozie inversată de frunze de nufăr. Pe lângă frunzele de nufăr de pe tavan și pietrele masive false de pe pereți, o poezie vibrantă despre plantele acvatice poate fi găsită pe podeaua stației. (O atracție din apropiere este Näckrosparken, un parc numit după caracteristica sa acvatică omonimă, un iaz plin de Nymphaeaceae.)
Bogăția de artă publică a Metroului din Stockholm nu este în întregime ascunsă în subteran. Diverse stații de metrou de la suprafață (acestea depășesc de fapt numărul stațiilor subterane, în special pe Linia Verde) din sistem găzduiesc, de asemenea, lucrări de artă notabile. Aceasta include stația Högdalen, care a primit un trio de lalele colosale din bronz în 2002, cu asistența Birgittei Muhr.
Stația Högdalen,
Stația Akalla
„Högdalen este o stație în aer liber, cu un parc mare pe o parte și un drum principal pe cealaltă”, spune Muhr pentru The Guardian. „Este destul de vântos și singuratic acolo, în afară de orele de vârf. Stațiile de metrou pot fi zone periculoase noaptea, așa că am vrut să pun niște „companie” pe peron. Am decis să fac aceste lalele din bronz. Sunt concepute astfel încât să pară că și ele așteaptă următorul tren. Am sperat că asta ar planta un mic zâmbet în mintea oamenilor care așteaptă alături de ele, chiar și doar pentru un moment trecător.”
Deși Metroul din Stockholm este de neegalat când vine vorba de prezentarea artei și designului, șapte stații din anii 1980, cu un caracter artistic și arhitectural semnificativ, aparținând unui alt sistem major de metrou european, U-Bahn-ul din Berlin, au fost recent declarate monumente istorice.
Storstockholms Lokaltrafik (SL), care supraveghează Metroul și alte mijloace de transport terestru public din Stockholm, organizează tururi ghidate gratuite de artă pe tot parcursul anului, deși tururile în limba engleză sunt disponibile doar în lunile de vară. Pe lângă faptul că oferă fiecărei stații o identitate vizuală unică pentru a ajuta pasagerii (ne putem imagina în special turiștii și noii veniți) să se orienteze în oraș, SL consideră că arta a contribuit la reducerea ratelor criminalității și vandalismului. (Metroul s-a confruntat cu graffiti-uri masive în anii 1980.)
În fiecare an, SL publică o listă alfabetică cuprinzătoare, detaliind arta expusă în fiecare stație de metrou, de la Alby („decorațiuni, semne și secrete în diverse culori pe un fundal verde” de Olle Ängkvist) până la Zinkensdamm („pereți placați cu faianță în afara stației și la nivelul peronului, model de mozaic din ciment în pardoseala sălii de bilete și bănci placate cu faianță în afara stației” de John Stenborg).
