Institutul American al Arhitecților (AIA) tocmai a publicat lista câștigătorilor Premiilor AIA 2020, care „celebrează cea mai bună arhitectură contemporană, indiferent de buget, dimensiune, stil sau tip. Aceste proiecte uimitoare arată lumii gama de lucrări remarcabile pe care arhitecții le creează și subliniază numeroasele moduri în care clădirile și spațiile ne pot îmbunătăți viețile.”
Anul trecut, am sugerat că aceste premii ar trebui eliminate și că ar trebui să organizeze doar premiile Comitetului pentru Mediu (COTE), sugerând că „dacă o clădire nu îndeplinește aceste criterii de bază și necesare, nu merită un premiu.” Între timp, Institutul Regal al Arhitecților Britanici urmează această cale și tocmai a anunțat că toate înscrierile pentru premiile lor (care includ Premiul Stirling) trebuie să fie „durabile din punct de vedere ecologic.” Nici măcar nu ești luat în considerare pentru lista scurtă dacă nu ești. Am sugerat recent __PLACEER_ID_2__un premiu Cupa „Carbon-cle” pentru proiectele cel mai puțin sustenabile__END_PLACEHOLDER__; să privim câștigătorii premiilor AIA prin această lentilă.
Institutul familial ed kaplan pentru inovație și antreprenoriat tehnologic
„În inima campusului istoric al Institutului de Tehnologie Illinois al lui Mies van Der Rohe, Institutul Familial pentru Inovație și Antreprenoriat Tehnologic încurajează colaborarea și inovația între studenții, profesorii și absolvenții școlii. Conținând o gamă largă de spații de colaborare pentru experiențele bazate pe proiecte ale școlii, această clădire deschisă și luminoasă întruchipează abordarea sa sinergică și interdisciplinară a inițiativelor educaționale.”
Nu există informații despre mediu aici, dar cel mai interesant este peretele exterior, realizat din ETFE în loc de sticlă. Nu obții o priveliște, dar totuși…
Per total, designul este progresist în abordarea sa față de sustenabilitate. Etajul al doilea al institutului, care se extinde peste parter pentru a oferi umbrire, este învelit într-o fațadă dinamică de perne de folie ETFE care variază cantitatea de energie solară care intră în clădire printr-un sistem pneumatic sofisticat. Întreaga fațadă este controlată de un sistem automatizat și se adaptează la schimbările vremii și ale luminii naturale în timp real pentru a echilibra consumul de energie și potențialul de iluminare naturală.
Biblioteca centrală calgary
„Biblioteca este învelită într-o fațadă triplu-vitrată izbitoare, compusă dintr-un model modular, hexagonal, care reflectă eforturile bibliotecii de a primi toți vizitatorii. Variații ale modelului sunt dispersate pe suprafața curbată a clădirii în modele alternante de sticlă fritată și aluminiu, dând naștere unor forme care evocă forme familiare. Întreaga clădire este învelită în același model, permițând fiecărei laturi să funcționeze ca „fațada” bibliotecii, iar același vocabular vizual joacă un rol semnificativ în noua identitate vizuală și în sistemul de orientare din interiorul bibliotecii.”
Este opera firmelor Snøhetta și Dialog, și niciuna dintre ele nu este leneșă când vine vorba de design sustenabil. Este certificată LEED Gold și asta e tot ce știm.
Curtea florală
„Echipa de design a organizat Curtea Florală în jurul principiilor directoare de îmbunătățire a spațiului public al Londrei, conservare și înlocuire a arhitecturii care anterior nu contribuia. Curtea publică a proiectului a devenit rapid o destinație populară, iar spațiile sale exterioare se laudă cu detalii personalizate care îi conferă o senzație interioară și îi îmbunătățesc mediul asemănător unei camere. Elementele cheie ale țesăturii istorice a districtului au fost restaurate și refolosite, în timp ce detalii noi, cum ar fi un set de porți ornamentate inspirate de un balcon istoric, evocă moștenirea sa.”
Mă chinui aici, deoarece există atât de puține informații. Dar acesta cu siguranță primește puncte pentru conservare, pentru împletirea noului cu vechiul; acesta funcționează. „Schema de utilizare mixtă a Curții Florale se simte atât contemporană, cât și de parcă ar fi existat dintotdeauna. Ansamblul său de proiecte individuale care combină utilizări comerciale și rezidențiale, atât clădiri noi, cât și de epocă, se află în nucleul istoric al orașului.” Mai multe la AIA.
Muzeul glenstone
„Această extindere majoră a Muzeului Glenstone din Potomac, MD, mărește dramatic spațiul expozițional pentru colecția sa de artă post-Al Doilea Război Mondial din întreaga lume. Piesa centrală, o clădire de 18.950 de metri pătrați numită Pavilioanele, este înconjurată de un peisaj dramatic renovat, care se laudă cu 6.000 de copaci noi și 55 de specii native, ajutând la avansarea misiunii muzeului de a prezenta artă contemporană într-un cadru captivant.”
Arhitecții spun că este certificată LEED Gold, dar dincolo de asta, are un peisaj atât de uimitor, atât de mulți copaci, cu credit pentru PWP Landscape Architecture. Ajută întotdeauna și faptul că Iwan Baan face fotografiile; el face ca orice să arate superb.
Muzeul de artă jishou
„Cimentat ferm în țesătura urbană a orașului, noul muzeu se întinde peste râul Wanrong și funcționează ca un pod pietonal. Podurile acoperite numite fengyu qiao, adică pod de vânt și ploaie, sunt comune în această regiune muntoasă a Chinei, iar designul este o interpretare contemporană a tipului de clădire tradițional. Introducerea artei ca element programatic ajută la transpunerea limbajului formal al podului tradițional într-un context modern.”
Nu pot spune nimic aici; nu există absolut nicio informație la AIA sau pe site-ul arhitectului. Dar este… interesant.
Restaurarea capitolului de stat minnesota
„După ce a rezistat peste 100 de ani de ierni aspre ale regiunii, „Casa Poporului”, așa cum este numit cu afecțiune Capitoliul Statului Minnesota, avea nevoie disperată de o restaurare amănunțită. Recunoscută ca o capodoperă de clasă Gilbert, construită între 1898 și 1904, clădirea s-a confruntat cu infiltrații semnificative de apă, condiții periculoase ale pietrei și eforturi de conservare mult întârziate.”
Întotdeauna îl cităm pe Carl Elefante: „Cea mai ecologică clădire este cea care deja există.” Iar HGA a făcut o treabă magistrală aici. Mi-a plăcut foarte mult aceasta de pe site-ul lor, unde combină tehnologia nouă cu cea veche:
„În interiorul Capitoliului și în colaborare cu mai mulți antreprenori și subcontractori, am instalat sisteme mecanice complet noi, eficiente energetic, rentabile și cu întreținere redusă. Principala noastră provocare a fost găsirea de modalități de a introduce noile sisteme în tavanele și pereții decorați cu picturi murale și vopsea decorativă cu semnificație istorică. Folosind modelarea BIM și scanarea laser, am coordonat și introdus cu atenție conductele, cablurile electrice și instalațiile sanitare în pereți și tavane…. Deoarece Capitoliul a fost prima clădire din stat care a avut iluminat electric, echipa noastră a salvat cât mai multe corpuri de iluminat istorice posibil, care au fost recablate, recondiționate și adaptate pentru a găzdui becuri LED.”
Tivoli hjørnet
„Cu un picior plantat în trecut și unul în viitor, acest proiect se angajează în istoria extraordinarei Grădini Tivoli din Copenhaga și adaugă la moștenirea sa bogată. Grădina, fondată inițial în 1844 la periferia orașului, a fost concepută ca un loc de distracție, cultură și recreere, iar proiectul Hjørnet rezonează cu dualitățile grădinii: tradițional și experimental, bucolic și urban, contemplativ și distractiv.”
Când am văzut prima dată această clădire, m-am gândit: wow, este multă sticlă ciudată. De fapt, conform site-ului Pei Cobb Freed, este „un perete climatic, panouri solare, umbrire heliostatică electronică” și este conform cu modelul danez de simulare a performanței energetice BR2010
Terminalul aeroportului internațional chhatrapati shivaji
„Acomodarea ascensiunii orașului Mumbai ca centru financiar al Indiei și susținerea volumului crescând de trafic aerian intern și internațional al aeroportului său a necesitat o soluție îndrăzneață. Deși deja intimidant, acest proiect a fost complicat și mai mult de provocarea clientului de a tripla capacitatea aeroportului existent pe un șantier foarte constrâns, înconjurat de sate informale și un râu care se revarsă. Rezultatul este un nou terminal care reflectă moștenirea țării și spiritul orașului.”
Nicio vorbă despre sustenabilitate nicăieri. Dar, pe de altă parte, este un aeroport, unde sustenabilitatea este o contradicție în termeni.
Deci ce învățăm din toate acestea? Nu prea mult, pentru că sunt atât de puține informații. Dar, așa cum a remarcat Președintele Premiilor RIBA, „Performanța de mediu nu mai este separată de arhitectură.”
AIA „celebrează cea mai bună arhitectură contemporană”, dar poate fi bună, să nu mai vorbim de cea mai bună, dacă nu este sustenabilă? Sau, așa cum a spus Lance Hosey, „Designul nu este separat de sustenabilitate – este cheia ei”, scriind în cartea sa, „Forma Verde”:
“Urmând principiile sustenabilității până la concluzia lor logică, este inevitabil să necesite remodelarea clădirilor în moduri care sunt mai inteligente cu resursele, mai bune pentru oameni și, da, mai satisfăcătoare din punct de vedere estetic.”
Multe dintre aceste clădiri aveau calități și certificări ecologice. Sunt sigur că dacă ar fi fost puse întrebările, așa cum sunt acum la RIBA, ar fi dat răspunsurile, iar noi am fi putut înțelege aceste clădiri mult mai bine.
Bronwyn are dreptate. Iubesc o clădire frumoasă la fel de mult ca orice arhitect sau, de altfel, orice persoană, dar nu mai pot privi o clădire fără să mă gândesc din ce este făcută, cât cântărește, cum funcționează. Nu văd cum ar putea cineva, mai ales la AIA unde, în declarația lor, „Unde ne situăm: acțiunea climatică”, au scris:
Este responsabilitatea noastră să lucrăm la nivel global pentru a contribui la reducerea producției de gaze cu efect de seră operaționale și încorporate prin tehnici de design pasiv, să implementăm măsuri de eficiență energetică, să adaptăm clădirile existente și să specificăm materiale de construcție cu impact redus, care cresc sănătatea și productivitatea umană, rezistând în același timp efectelor unui climat în schimbare.
Este responsabilitatea noastră să prezentăm clienților argumentele de afaceri și financiare pentru a-i ajuta să înțeleagă și să susțină mai bine necesitatea integrării surselor de energie regenerabilă în toate clădirile, făcându-le mai sustenabile, rezistente și economice.
Cred că este responsabilitatea lor să se asigure că, de acum înainte, premiile AIA reflectă această poziție în care AIA va „muta o porțiune semnificativă a activității sale către acțiunea climatică.” Ne vedem anul viitor.
