Problema pika: Ghemul de blană cunoscut sub numele de pika americană nu se descurcă bine cu schimbările climatice.
Arătând puțin ca un șoarece cu urechi mari, pika americană (Ochotona princeps) este un membru mic al familiei iepurilor care trăiește în munții din vestul Statelor Unite și sud-vestul Canadei. Celelalte nume ale pika – iepure de stâncă, iepure fluierător, cositor, șoarece-iepure, iepure țipător și cony – toate atestă farmecul inconfundabil în stil Beatrix Potter al acestui mamifer alpin.
Dar, din păcate, am putea pierde pika americană, deoarece dispare din mare parte din habitatul său montan din SUA. În timp ce cercetătorii au remarcat declinul lent al pika, un nou studiu confirmă acum declinul și sugerează că temperaturile în creștere sunt un factor determinant.
U.S. Geological Survey/CC BY 2.0
Autorul studiului, Erik A. Beever, un ecologist cercetător la United States Geological Survey, și o echipă de 14 cercetători au examinat peste 900 de locații din trei regiuni vestice unde au trăit pikas – nordul Californiei, Marele Bazin și sudul Utah. Ceea ce au descoperit este șocant, relatează InsideClimate News:
O parte a problemei este că ceea ce face pika atât de drăguță duce și la dispariția sa. Chiar dacă își freacă stâncile cu obrajii, și cântă și fluieră și țipă, și conform Listei Roșii IUCN, „petrec mult timp din zi stând pe loc, observându-și împrejurimile” – cel mai drăguț atribut al lor ar putea fi puful lor irezistibil de blană. Chiar și tălpile picioarelor lor sunt acoperite de blană, cu excepția vârfurilor degetelor.
„Are această caracteristică de a fi practic un ghem mare de blană, ceea ce este o strategie excelentă dacă locuiești pe vârful unui munte înzăpezit și rece și vrei să rămâi activ la acele temperaturi”, spune Mark C. Urban de la Universitatea din Connecticut, comparând dilema pika cu purtarea unei haine de blană într-o zi caldă de vară. „Oamenii pot să-și scoată haina de blană, dar pika americană nu poate.”
Trăind sus în munții răcoroși, pika devine izolată, deoarece văile de jos sunt prea calde pentru ca ea să migreze cu succes către un nou teritoriu. Așa cum raportează The New York Times, „blănurile groase care ajută pika să supraviețuiască iernii le pot prăji dacă temperaturile depășesc 25 de grade Celsius pentru doar șase ore.”
Pe măsură ce lucrurile se încălzesc, pikas se pot mișca practic doar mai sus pe munte. Oamenii de știință au crezut de mult timp că creaturile din ecosistemele izolate vor fi primele care vor dispărea pe măsură ce clima se schimbă, spune Urban. Noile cercetări întăresc teoria, adaugă el.
Studiul este important nu numai pentru că servește ca o indicație a ceea ce urmează pentru alte specii izolate, dar poate ajuta și în situația dificilă a pika însăși.
În 2010, administrația federală a respins o propunere de a adăuga pika americană pe lista speciilor pe cale de dispariție, concluzionând că pika americană poate suporta o gamă mai largă de temperaturi și precipitații decât se credea anterior. Mica și simpatica pika americană este din nou propusă pentru nominalizare, sperăm că noile date vor avea un impact asupra deciziei.
Și nu numai de dragul pika.
Cercetătorii spun că pierderea acestor iepurași de stâncă ar putea avea un impact profund asupra habitatelor lor montane. În ciuda dimensiunilor lor mici, joacă un rol principal în ecosistem prin răspândirea semințelor și redistribuirea nutrienților. Și, așa cum notează Beever, datele indică un declin aproape sigur în zonele cheie.
„La siturile noastre din Marele Bazin, nu vedem de fapt nicio recolonizare a zonelor pe care le-au pierdut”, a spus el. „Este un fel de călătorie dus-întors.”
Via InsideClimate News
