Întins pe aproximativ 1.951 de hectare în sud-vestul Virginiei, Parcul Statal Grayson Highlands este cunoscut pentru priveliștile sale ample asupra pajiștilor montane (cunoscute sub numele de „poieni”), porțiunea sa de aproximativ 4,5 kilometri din traseul Appalachian și, cel mai important, populația sa înfloritoare de ponei sălbatici. Având o înălțime de aproximativ 1,22 metri, poneii Grayson Highlands au devenit un punct culminant minunat pentru oricine vizitează zona.
Potrivit angajatei Parcului Statal Virginia, Amy Atwood, echidele lipsite de griji, despre care unii speculează că ar fi descendenții poneilor Assateague și Chincoteague, au fost eliberate de Serviciul Silvic al SUA în zona din jurul Zonei Naționale de Recreere Mount Rogers și a Parcului Statal Grayson Highlands în 1975.
Ponei cu un scop
De ce ar elibera Serviciul Silvic ponei sălbatici într-un parc statal? Pentru a controla creșterea vegetației de-a lungul poienilor, care sunt un peisaj artificial creat prin operațiuni extinse de exploatare forestieră la sfârșitul secolului al XIX-lea. Poienile și-au menținut un aspect defrișat pe parcursul primei jumătăți a secolului al XX-lea datorită creșterii vitelor, dar după ce zona a fost transformată într-un parc statal în 1965, nu au mai existat vite care să țină vegetația sub control. Caprele au devenit o modalitate populară de a menține peisajele tunse, dar pentru zonele înalte, iată cum au intrat în scenă poneii.
În anii de când poneii au fost eliberați în poieni, turma a prosperat pe terenul muntos acoperit cu arbuști, iar populația se ridică acum la aproximativ 150 de indivizi. Pentru a menține un echilibru între ponei și mediu, Asociația Poneilor Wilburn Ridge a fost înființată în 1975 pentru a monitoriza turma și a facilita o licitație anuală a tuturor mânjilor excedentari. Veniturile din licitații, uneori de până la 500.000 USD, merg către sprijinirea turmei rămase; o parte din câștiguri sunt destinate și către două departamente locale de pompieri.
Sunt ei cu adevărat sălbatici?
Poneii sunt considerați sălbatici deoarece nu depind de oameni pentru hrană, apă sau adăpost. Cu toate acestea, unii oameni ar putea susține că „semi-sălbatic” este un termen mai precis. Asta pentru că sunt excepțional de prietenoși cu oamenii și nu au nicio reținere să se apropie pentru a-și satisface curiozitatea și a cerși hrană.
Deși mulți dintre ponei par perfect în regulă să fie atinși sau mângâiați (mai ales dacă aveți ceva hrană), parcul descurajează puternic hrănirea, manipularea sau hărțuirea. Cel mai bun mod de a vă bucura de compania acestor cai ciudați și frumoși este fotografiindu-i și observându-i de la o distanță sigură și respectabilă.
Scriitoarea Mary Morton a experimentat amploarea acestui comportament direct în timp ce făcea drumeții în Parcul Statal Grayson Highlands în 2012. Morton explică pe blogul său: „După ani de daruri de la drumeți, poneii sunt orice altceva decât sălbatici. Ne-am întâlnit cu o turmă păscând chiar pe Traseul Appalachian și a trebuit literalmente să ne croim drum prin ei! Ce gașcă de dăunători! Dăunători adorabili, dar totuși cerșetori.””
