Richard Florida spune: „Ne scindăm în două națiuni.”
Când Rob Ford a devenit primar al orașului Toronto, l-a invitat pe comentatorul de hochei Don Cherry să țină un discurs. Cherry a purtat o jachetă roz urâtă și a spus: „De fapt, port roz pentru toți ‘roșii’ de acolo care merg cu bicicleta și orice altceva.”
Richard Florida la lansarea cărții „The New Urban Crisis”, Centrul Rotman, Toronto/ Lloyd Alter/CC BY 2.0Cu toții am crezut că este ridicol și am purtat cu mândrie insignele noastre de „roșii” cicliști, dar se pare că a avut dreptate. Conform noilor cercetări ale lui Richard Florida, modul în care ne deplasăm reflectă într-adevăr veniturile, clasa socială și politica noastră. El scrie despre asta pe Citylab: Marea Diviziune în Modul în Care Americanii Fac Naveta la Locul de Muncă.
Colegii lui Florida au efectuat ceea ce el numește „o analiză de corelație de bază și o analiză cluster. Ca de obicei, voi sublinia că o corelație nu implică în niciun fel o cauzalitate, ci pur și simplu indică asocieri între variabile. Totuși, se remarcă unele tipare clare care merită evidențiate.”
Ei au descoperit că dimensiunea și densitatea sunt corelate cu utilizarea transportului în comun, a bicicletei și a mersului pe jos, ceea ce este evident și de așteptat.
Dar și, Educație: „Oamenii sunt mai puțin înclinați să meargă la muncă singuri cu mașina și să utilizeze moduri alternative de transport în zonele metropolitane unde mai mulți adulți sunt absolvenți de facultate.” Clasă Socială: „În toate zonele metropolitane, ponderea lucrătorilor care fac parte din clasa creativă bazată pe cunoștințe este asociată pozitiv cu utilizarea transportului în comun, a bicicletei sau a mersului pe jos.” Bani: „În zonele metropolitane cu salarii mai mari, o proporție mai mare de lucrători merg pe jos, cu bicicleta sau folosesc transportul în comun pentru a ajunge la muncă, și o proporție mai mică merge la muncă singură cu mașina.” Și, desigur, politică.
Analiza noastră arată o țară și un popor divizat în modul în care ajung la muncă. Americanii se scindă în două națiuni distincte bazate pe navetă: Una, bazată în zone metropolitane mai mici, mai puțin avantajate și mai extinse, depinde de mașină, în timp ce cealaltă, bazată în zone metropolitane mari, mai dense, mai avantajate și mai educate, utilizează o varietate de moduri alternative. Condusul singur la muncă cu mașina este asociat negativ și semnificativ cu fiecare mod alternativ, în special cu mersul pe bicicletă sau pe jos la muncă.
Acest lucru devine auto-întreținător, creând ceea ce Florida numește noua criză urbană a locuințelor inaccesibile, a inegalității mai mari și a segregării economice acolo unde oamenii sunt mai puțin dependenți de mașini.
Acest lucru se desfășoară în timp real, pe măsură ceBerkeley introduce o taxă de 25 de cenți pentru fiecare ceașcă de unică folosință, favorizând populația sa bogată și bine educată, în timp ce ignoră problema modului în care oamenii care servesc efectiv cafeaua ajung la muncă. Florida concluzionează:
Ne scindăm în două națiuni—una în care viața de zi cu zi a oamenilor se învârte în jurul mașinii, iar cealaltă în care mașina se retrage în favoarea modurilor alternative precum mersul pe jos, mersul cu bicicleta și transportul în comun. Nu e de mirare că pistele de biciclete au devenit un simbol al gentrificației, iar „războiul împotriva mașinilor” a devenit un mod de a denunța așa-numita elită urbană.
© Războiul împotriva Mașinilor
Deci, Don Cherry a avut dreptate. Orașele sunt pline de elite bogate, educate, „roșii” care merg cu bicicleta, iar diviziunile se agravează odată cu alegerea populiștilor precum Donald Trump în Statele Unite și Doug, fratele lui Rob Ford, în Ontario. Și toți câștigă „războiul împotriva mașinilor” în aceste zile și sunt bucuroși să le facă în ciudă orașelor; așa cum a concluzionat Don Cherry: „Puneți asta în pipă, nebunilor de stânga.”
