Trebuie să reconsiderăm ce este „acceptabil pentru cum ar trebui să arate și să se simtă casele.”
Am scris recent despre sloganul de campanie al Partidului Laburist din Marea Britanie Case călduroase pentru toți! și am citat un articol din The Conversation de Jo Richardson, profesor de locuințe și incluziune socială la Universitatea De Montfort, și David Coley, profesor de design cu emisii scăzute de carbon la Universitatea din Bath.
Articolul lor a început prin a discuta despre cum programul laburist ‘case călduroase pentru toți’, cu emisii scăzute de carbon, ar putea revoluționa locuințele sociale, motiv pentru care l-am citat, dar este despre mult mai mult decât atât și m-am tot gândit la asta de atunci.
Richardson și Coley pledează pentru designul Passive House, dar menționează că acesta schimbă modul în care arhitecții trebuie să lucreze. Ei trebuie să se gândească să facă lucrurile corect, încă de la început.
Dar fizica schimbă de fapt modul în care proiectezi. Ferestrele tind să fie mai mici, ceea ce ajută pentru că sunt mai scumpe la început, dar acest lucru este adesea dificil pentru arhitecți.
Nick Grant/via
Așa cum notează Nick Grant de la Elemental Solutions, trebuie să iei deciziile corecte încă din prima zi. Trebuie să păstrezi simplitatea. Trebuie să acceptăm forma de cutie. „Susținătorii Passivhaus subliniază cu entuziasm că o casă Passivhaus nu trebuie să fie o cutie; dar dacă vrem serios să implementăm Passivhaus pentru toți, trebuie să gândim ‘în interiorul cutiei’ (inside the box) și să încetăm să ne cerem scuze pentru casele care arată ca niște case.”
Acesta este motivul pentru care vedem atât de multe case proiectate după „principiile casei pasive” în loc să fie certificate ca Passive House – ar fi frumos, dar chiar avem nevoie de acea complexitate, chiar ne dorim acea fereastră uriașă. Și este greu să te gândești la fizică și design în același timp, mai ales când, așa cum notează Richardson și Coley, „arhitecții și inginerii constructori nu sunt adesea instruiți împreună.”
Am menționat înainte că este „adesea mai greu pentru un arhitect să facă un design simplu să arate frumos; trebuie să se bazeze pe proporție și scară. Necesită îndemânare și un ochi bun.” Bronwyn Barry folosește hashtag-ul #BBB „Boxy but beautiful” (Pătrățoasă dar frumoasă). Dar poate că trebuie să regândim frumusețea. Richardson și Coley pledează pentru…
Cutie simplă cu balcoane cu gard din plasă în Berlin/ Lloyd Alter/CC BY 2.0
Au dreptate, este timpul pentru o revoluție. Trebuie să învățăm să acceptăm un alt standard. Mike Eliason a scris în lăudarea cutiilor simple:
Arhitectul neozeelandez Elrond Burell s-a plâns de complexitatea inutilă, scriind:
Case Postgreen din Philadelphia/ Lloyd Alter/CC BY 2.0
Nic Darling, pe atunci de la Postgreen Homes, a descris situația drept „a lustrui un rahat” (polishing a turd). Oamenii nu știu cum să păstreze lucrurile simple, plângându-se aici de certificarea LEED.
Șiam scris:
Turn în Vancouver proiectat de BJARKE!/ Lloyd Alter/CC BY 2.0
Acesta este motivul pentru care tot insist pe BJARKE! Această clădire (îmi pare rău pentru fotografia mai veche) este foarte eficientă energetic, cu panouri vidate, dar are atât de multă suprafață, atât de multe retrageri, atât de mult material. Nu este frumoasă; pur și simplu strigă exces mizerabil, risipă. Aceasta este noua definiție a urâtului.
Clădire pătrățoasă și urâtă în München/ Lloyd Alter/CC BY 2.0
Fără îndoială, clădirile pătrățoase pot fi urâte. Am făcut o mulțime de fotografii acestei clădiri din München pentru că nu puteam decide dacă era un depozit Public Storage, o închisoare sau un proiect de locuințe sociale – cu adevărat groaznic. Nimeni nu a spus vreodată că arhitectura este ușoară.
Dar revin la Richardson și Coley, la ideea de a lua în considerare ce este „acceptabil pentru cum ar trebui să arate și să se simtă casele.” Niciunul dintre aceste două proiecte nu se încadrează. Ei cer o revoluție (și certificare Passivhaus obligatorie) și au dreptate. Am rămas fără timp.
