Sau este totul un mare spectacol politic?
Îmi pare rău pentru prim-ministrul canadian Justin Trudeau. A cheltuit 4,5 miliarde de dolari canadieni cumpărând proiectul conductei Trans Mountain pentru a liniști guvernul din Alberta, iar premierul Jason Kenney se plânge în continuare de orice. Liderul conservator recent înlăturat, Andrew Scheer, a avut chiar tupeul să se plângă că achiziția conductei de către Trudeau „a transmis un mesaj devastator lumii și comunității de afaceri, că singura modalitate de a construi un proiect în Canada este ca guvernul să-l naționalizeze.” Trudeau nu poate câștiga cu acești oameni. Dacă nu cumperi conducta, divizezi țara; dacă o faci, ești socialist.
Acum, Bill McKibben îl critică pe Trudeau, scriind în The Guardian despre cum Trudeau se vinde industriei petroliere. El menționează într-un articol intitulat Când vine vorba de ipocrizia climatică, liderii Canadei au atins un nou minim că, în timp ce americanii au ales un negator al schimbărilor climatice,
McKibben continuă spunând că Trudeau intenționează să ardă toate cele 173 de miliarde de barili de petrol: „Adică, Canada, care reprezintă 0,5% din populația planetei, plănuiește să consume aproape o treime din bugetul de carbon rămas al planetei.” Chris Turner consideră că aceasta este o mică exagerare.
De fapt, este probabil ca proiectul conductei și mina Teck sau conducta Trans Mountain să nu fie niciodată construite. Finalizarea conductei ar putea costa 12 miliarde de dolari canadieni, iar mina 21 de miliarde de dolari canadieni, într-un moment în care finanțarea pentru proiectele petroliere se epuizează. Larry Fink, directorul executiv al BlackRock Inc, afirmă: „Schimbările climatice au devenit un factor definitoriu în perspectivele pe termen lung ale companiilor,” adăugând că el crede că lumea este „în pragul unei restructurări fundamentale a finanțelor.” Potrivit lui Alan Livsey în Financial Times,
După multe ezitări, BlackRock, cel mai mare administrator de investiții din lume, s-a alăturat inițiativei Climate Action 100+, un grup de 370 de manageri de fonduri care controlează active în valoare de aproximativ 35 de trilioane de dolari. Acești investitori doresc acțiuni privind gazele cu efect de seră, iar producătorii de energie cu stocuri mari de rezerve de hidrocarburi sunt o țintă evidentă.
Și cele mai mari ținte sunt:
Companiile cu cea mai mare intensitate de carbon în rezervele lor de petrol și gaze se confruntă cu cel mai mare risc de deprecieri ca urmare a modificărilor politicilor privind schimbările climatice. Acestea includ producătorii canadieni de nisipuri petroliere Suncor Energy și Imperial Oil, dar și foratorii de șisturi petroliere din SUA, Pioneer și EOG.
Într-adevăr, este dificil să conduci o țară în care atât de multe depind de capacitatea oamenilor de a fierbe scump roci pentru a separa bitumul, a-l dilua și a-l transporta peste lanțuri muntoase și de a spera că poate concura cu petrolul de fracturare ieftin din SUA. Așadar, totul este doar un teatru foarte scump, dar spectacolul trebuie să continue.
