Este cruzimă pictura făcută de elefanți?

Ați văzut vreodată unul dintre multele videoclipuri cu un elefant apucând o pensulă, înmuind-o în vopsea și creând o pictură similară cu ceva ce ar putea face un copil de cinci ani?

Inteligența elefanților este comparabilă cu cea a primatelor. Între timp, trompele lor agile le permit să folosească unelte pentru a desena pe hârtie. Distincția, însă, stă în faptul că elefantul pictează din proprie inițiativă sau a fost antrenat să facă acest lucru. După cum probabil ați ghicit, cel mai adesea este vorba de cel din urmă caz.

Întrebarea care apare în mod natural este: Este pictura făcută de elefanți un act etic, distractiv, sau se încadrează în categoria cruzimii?

Sunt metodele de dresaj al elefanților crude?

Deși a vedea un elefant pictând este o priveliște uimitoare, nu putem să nu ne întrebăm dacă metodele de dresaj și rezultatele reflectă cruzime față de animale.

Un studiu recent efectuat pe patru elefanți asiatici aflați în captivitate la Grădina Zoologică din Melbourne, Australia, a încercat să identifice comportamentele legate de stres în jurul activității de pictură. Deși autorii au constatat că elefanții au avut un răspuns neutru la pictură – nici stresant, nici îmbogățitor – a părut că, atunci când un elefant nu era selectat să picteze, acesta manifesta un comportament non-interactiv. Acest lucru este văzut ca un posibil semnal de stres la animale.

În plus, PETA a citat mai multe grădini zoologice americane care folosesc metode de dresaj dăunătoare pentru a-i determina pe elefanți să picteze, să execute trucuri, să cânte la instrumente și altele. Nu fiecare grădină zoologică ce organizează pictura cu elefanți folosește agresivitatea pentru a-i încuraja pe elefanți. Cu toate acestea, PETA susține că sanctuarele pentru animale nu ar trebui deloc să forțeze animalele să facă trucuri, indiferent dacă dresajul sustenabil este asigurat sau nu.

Organizațiile activiste avertizează că elefanții pot suferi un disconfort extrem în procesul de dresaj. Disconfortul repetat le poate diminua calitatea vieții, mai ales atunci când sunt forțați să picteze același tablou din nou și din nou. Criticii subliniază că videoclipurile cu elefanți pictori prezintă adesea dresori stând în apropiere cu bullhook-uri (cârje metalice ascuțite) în mâini – dovadă a durerii fizice folosite pentru a-i învăța astfel de trucuri.

Mai mult, mulți dintre elefanții care pictează sunt foarte tineri, la o vârstă la care ar trebui să fie încă alături de mamele lor. Acest lucru ridică întrebări despre ce fac în captivitate, în primul rând, și dacă există vreo șansă să fi fost capturați în scopul expres de a performa, sau dacă ar putea fi cumva reabilitați pentru a fi eliberați în sălbăticie, în loc să fie folosiți pentru divertisment.

De ce antrenarea elefanților să picteze rămâne îngrijorătoare

Este dificil să susții orice fel de comportament antrenat care diferă mult de tendințele naturale ale unui animal sălbatic. Rolul unui sanctuar, ideal, este de a permite unui animal să trăiască cât mai aproape de viața sa normală și, eventual, să returneze animalul în sălbăticie; a-i învăța să picteze nu pare să se alinieze cu acest scop, mai ales dacă nu este un comportament învățat pe care animalul ar fi înclinat să-l facă independent.

Ca oameni, ar trebui să ne punem întrebări despre tendința noastră de a antropomorfiza animalele și de a deriva plăcere din a le privi. Ceea ce ne distrează și ne încântă pe noi poate fi o sursă de mare indignitate și durere pentru animalul însuși.