Geriatrul Dr. Bill Thomas este un om fascinant care răstoarnă ideea modului în care îmbătrânim. El critică așa-numitul „continuum al îngrijirii”, unde ne deplasăm, așa cum Bob Tedeschi de la STAT o numește, prin „marșul sumbru — de la viața independentă, la locuințe asistate, la cămine de bătrâni, la unități de memorie și la mormânt.” El promovează în schimb ceea ce numește MESH: instrumente care îi ajută pe oameni să se Miște (Move), să Mănânce (Eat), să Doarmă (Sleep) și să se Vindece (Heal).
Aici are un punct de plecare, un doctor care vorbește despre mâncare, fitness și confort. M-am gândit la asta ca arhitect, după ce am urmărit generația părinților mei îmbătrânind și murind, în general nefericiți și în locul nepotrivit nevoilor lor de la momentul respectiv. De când am aflat despre Thomas, am petrecut ceva timp pe site-ul său ChangingAging și îmi place foarte mult ce spune.
Apoi există Minka, casa de aproximativ 31 de metri pătrați pe care tocmai a construit-o. El spune pentru STAT:
Este, așa cum a descris Tedeschi în STAT, o casă mică, prietenoasă cu seniorii, care costă aproximativ 75.000 de dolari și ar putea fi „grupate ca ciupercile în ciorchini strânși sau integrate pe proprietatea existentă a unui proprietar, astfel încât îngrijitorii sau copiii să poată ocupa casa mai mare și să ajute atunci când este nevoie.”
Tedeschi descrie această casă particulară (sus) ca fiind caldă, luminoasă și spațioasă, cu patru ferestre supradimensionate care dau spre lacul unde este amplasată, lângă Oswego, New York. Are o baie mare, accesibilă și o bucătărie IKEA cu multe sertare, deși nu un design deosebit de accesibil în acest model.
Thomas spune că aceasta nu este o casă minusculă; „Casele minuscule sunt groaznice pentru persoanele în vârstă.” Nicio obiecție aici! Iar ca plan și suprafață de 31 de metri pătrați, nu este deloc o casă minusculă, ci un apartament studio destul de standard într-o cutie. Așa că plângerile că „un procent foarte mic de oameni vor fi interesați de o casă minusculă” sunt greșite. Aceasta este la fel de mare ca aproape orice apartament dintr-un cămin de bătrâni.
Un grup comunitar
Ideea ca oamenii să locuiască în case mici „grupate ca ciupercile” s-a dovedit, de asemenea, a fi foarte atractivă, așa cum a demonstrat Ross Chapin cu „cartierele sale tip „buzunar”” de case mici amplasate în jurul curților verzi. S-a făcut mult și în Regatul Unit.
Diferența aici este că Thomas vinde și o tehnologie, nu doar un mod de viață. „Viitorul vieții optimizate pentru independență este o tranziție către locuințe extrem de distribuite, conectate digital și compacte, care sunt modificate continuu pentru a răspunde nevoilor specifice ale persoanelor care locuiesc în ele.” Pe site-ul Minka ei descriu cum „combină robotica și sistemele digitale scalabile bazate pe cloud pentru a imprima locuințe mai bine, mai ieftin, mai rapid și mai ecologic decât metodele tradiționale de construcție. Am învățat cum să pliem placajul în grinzi și coloane robuste care sunt coloana vertebrală a sistemului modular, cu stâlpi și grinzi și panouri de umplutură al unei Locuințe Minka.”
Sistemul de construcție este, de fapt, o versiune oarecum mai primitivă a ceea ce face FACIT în Marea Britanie, folosind routere CNC pentru a tăia placaj în ceea ce FACIT numește „casete” care sunt asamblate pe șantier. Am scris că fabricația digitală va revoluționa arhitectura și am admirat conceptul de multe ori pe site-ul soră PlanetaNoastra; este ingenios și flexibil, dar nu s-a dovedit a fi mai ieftin.
Dar această metodă livrează un produs de calitate cu adevărat superioară. Judecând după grosimea polistirenului în acei pereți Minka, acestea sunt clădiri bine izolate și, judecând după prototipul de pe Facebook, bine construite.
Nu pot spune dacă placa de beton este încălzită sau nu, dar nu este multă izolație în jurul marginii și acea podea ar putea fi rece iarna. Peretele mare de ferestre cu geam dublu Andersen ar putea fi expus curenților de aer rece atunci când vântul rece suflă de pe lac; nu sunt sigur că, din punct de vedere termic, această casă va fi cu adevărat confortabilă în cele mai reci zile, dar de aceea îmi place standardul Casei Pasive, care probabil ar rezulta în mai puține și mai bune ferestre și mai multă izolație sub picioare.
(Ar trebui să menționez și că polistirenul albastru SM, cel pe care îl vedeți în fotografia de mai sus, este probabil cea mai puțin ecologică izolație pe care o puteți cumpăra; este fabricat din combustibili fosili, plin de ignifugi toxici și necesită în continuare un gaz cu efect de seră ca agent de expandare. Nu își are locul în clădirile verzi.)
Sistemele de fabricație digitală precum FACIT și MINKA, cu designuri care merg direct la mașina CNC, au o promisiune reală în livrarea de locuințe rapide și flexibile, dar nu sunt convins că tehnologia de construcție a fost problema până în acest punct. Acesta este un apartament studio frumos într-o cutie care ar fi putut fi făcut din orice; uneori ne lăsăm duși de val cu modul în care construim în loc să ne concentrăm pe ceea ce construim. Ceea ce contează este gruparea și comunitatea.
Cu aproape un deceniu în urmă, când Căsuța Katrina făcea furori, Ben Brown de la PlaceMakers a remarcat că casa era frumoasă, dar nu cel mai important lucru, și că „Este nevoie de un oraș întreg.”
Thomas spune că lucrează la construirea de comunități, ceea ce este esențial; așa cum remarcă arhitectul Ross Chapin, „Contextul este totul.” În Senior Housing News, Thomas o descrie ca fiind MAGIC: „comunități incluzive multi-abilitate/multi-generaționale.” El construiește prima la Universitatea din Southern Indiana, unde „ideea este de a crea locuințe pentru diferite generații și abilități, toate în același grup din campus.
Dar mă îngrijorează faptul că s-a îndrăgostit de o tehnologie de construcție care s-ar putea să nu fie potrivită peste tot, care nu este cea mai ecologică, cea mai sănătoasă sau cea mai flexibilă. Odată construită, este exagerat să spui că poate fi „modificată continuu pentru a răspunde nevoilor specifice ale persoanelor care locuiesc în ele.” Nu este o grămadă de blocuri Lego care pot fi reasamblate după bunul plac, ci o casă care este construită, sigilată și gata.
În plus, oamenii nu au nevoie de locuințe care sunt modificate continuu și, cu siguranță, nu le pasă dacă mica lor casă este construită din placaj tăiat cu router CNC. Tehnologia de construcție este aproape irelevantă; contextul este totul.
