Acum zece ani, puteai conduce prin multe zone din Carolina de Nord și rar vedeai o fermă solară la scară mare. Totuși, acum, se pare că sunt peste tot. Deși au existat anumite certuri partizane legate de răspândirea energiei solare în zonă, motivul fundamental al creșterii producției regenerabile este relativ simplu: este semnificativ mai ieftină decât acum doar 10 ani.
Potrivit unui nou raport al Agenției Internaționale pentru Energie Regenerabilă (IRENA) care detaliază costul energiilor regenerabile în 2020, scăderea uimitoare a costurilor nu se limitează doar la energia solară. În doar un deceniu, costul nivelat – adică costul mediu de producție pentru o centrală pe durata sa de viață – al diverselor surse regenerabile a scăzut după cum urmează:
- 85% pentru energia solară la scară utilitară
- 56% pentru energia eoliană terestră
- 48% pentru energia eoliană offshore
- 68% pentru energia solară concentrată
Și dacă 2020 este un indicator, aceste progrese arată puține semne de stagnare. De fapt, numai anul trecut, am observat scăderi de 16% pentru energia solară concentrată, 13% pentru energia eoliană terestră, 9% pentru cea offshore și 7% și pentru energia solară fotovoltaică.
Desigur, o scădere a costurilor înseamnă puțin fără contextul competiției. Și aici există semne promițătoare că depășim un moment critic. Conform aceluiași raport, 62% din noile capacități regenerabile adăugate anul trecut au avut costuri mai mici decât cei mai ieftini combustibili fosili noi.
Noile capacități regenerabile sunt din ce în ce mai competitive și față de combustibilii fosili existenți. În SUA, de exemplu, 61% din capacitatea actuală pe cărbune are deja costuri operaționale mai mari decât noile surse regenerabile. Cu alte cuvinte, am putea elimina treptat aceste centrale pe cărbune și am începe să facem economii, aproape din prima zi. În Germania, situația este și mai sumbră pentru „Regele Cărbune”, nicio centrală pe cărbune existentă neavând costuri operaționale care să se situeze sub costul adăugării de noi capacități regenerabile.
Într-un comunicat de presă care a însoțit noul raport, Directorul General al IRENA, Francesco La Camera, a sugerat că am ajuns la un punct de unde nu mai există întoarcere pentru cei mai poluanți combustibili fosili. Cu toate acestea, deoarece sursele regenerabile costă mai mult inițial decât menținerea în funcțiune a vechilor centrale pe cărbune, La Camera a subliniat că este necesară acțiune pentru a se asigura că economiile emergente nu sunt lăsate în urmă:
Multă vreme, oponenții acțiunii climatice au susținut că nu ne permitem să renunțăm la combustibilii fosili fără a afecta economia – ignorând de obicei costurile economice masive, externalizate, ale secetei, vremii extreme, creșterii nivelului mării și poluării aerului. Totuși, ceea ce arată raportul IRENA este că, chiar și fără a lua pe deplin în considerare aceste costuri societale foarte reale, sursele regenerabile se descurcă bine.
Pe un teren de joc cu adevărat echilibrat, jocul ar fi deja încheiat.
