China va accepta cu plăcere orice superlativ îi atribuiți în aceste zile, aplicabil aproape oricărui lucru: cel mai lung, cel mai rapid, cel mai înalt, cel mai mare, cel mai rău, cel mai scump, chiar și cel mai ciudat. Iar acum China poate revendica și un nou titlu: cel mai mare proiect de reîmpădurire.
Lansat în 1999, programul „Cereale pentru Verde” este pur și simplu remarcabil. Numai în ultimul deceniu, guvernul chinez a cheltuit 100 de miliarde de dolari pentru replantarea copacilor pe suprafețe mari de teren unde, odinioară, pădurile fuseseră defrișate pentru a face loc operațiunilor agricole. Acoperind peste 1.600 de comitate răspândite în 25 de provincii, municipalități și regiuni, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) remarcă faptul că efortul a avut un impact uimitor asupra a 15 milioane de gospodării și 60 de milioane de fermieri.
Aproximativ 28,3 milioane de hectare de teren – o suprafață combinată aproximativ de dimensiunea statelor New York și Pennsylvania – au fost convertite în pădure prin programul „Cereale pentru Verde”. Și urmează mai mult. După cum Christian Science Monitor raportează, premierul Li Keqiang a anunțat recent planuri de a transforma o suprafață de teren agricol de dimensiunea statului Delaware înapoi în păduri și pajiști.
Locuri precum comitatul Hongya, un avanpost rural din provincia Sichuan, sunt acum aproape de nerecunoscut: împădurite, luxuriante și mai prospere decât acum un deceniu.
Dar ce se întâmplă cu fermierii? Ce beneficii aduce reîmpădurirea comunităților agrare sărace?
După cum se dovedește, foarte multe.
„Cereale pentru Verde” nu este doar o inițiativă națională de plantare a copacilor. Programul își propune să oprească degradarea mediului – în special inundațiile catastrofale – cauzată de eroziunea solului, care a fost provocată de defrișări și de crearea de terenuri agricole în pantă în zone sensibile din punct de vedere ecologic. Într-un efort de a atenua sărăcia rurală, fermierii primesc într-adevăr bani – sub formă de granturi și subvenții mult-necesare – pentru a permite ca terenurile lor, multe dintre ele aride și neproductive de la bun început, să fie reconvertite în păduri. Mulți fermieri, deși nu toți, consideră că este mai rentabil financiar să planteze copaci decât să recolteze cereale.
Aproape toată lumea câștigă: mediul, guvernul chinez și comunitățile rurale, odinioară sărace și predispuse la inundații, care au beneficiat de generozitatea aparent nelimitată a celui mai mare program de reîmpădurire din lume, care a dus la creșterea suprafeței totale de teren împădurit în China de la 17% la 22% de la începutul efortului.
Nivelurile de atenuare a inundațiilor și de reținere a solului au crescut, de asemenea, semnificativ.
„Prefer cum este acum”, a declarat Zhang Xiugui, un fermier de cereale în vârstă de 67 de ani, devenit administrator de cedri în comitatul Hongya, pentru Christian Science Monitor. „Munții sunt verzi și apa este albastră.”
Totuși, fauna sălbatică autohtonă este un element crucial care nu a beneficiat de pe urma programului „Cereale pentru Verde”. Iar monocultura – plantarea unei singure specii de plante în locul unei game de specii favorabile biodiversității – este în mare parte de vină.
O poveste de succes a sustenabilității… dar unde sunt păsările și albinele?
După cum au subliniat numeroși critici și experți, amploarea și scara reîmpăduririi în cadrul programului „Cereale pentru Verde” sunt lăudabile, dar tendința inițială a programului de a determina fermierii să planteze păduri monocultură – păduri de bambus, păduri de eucalipt și păduri de cedru japonez, în special – este o greșeală regretabilă.
Înainte ca dealurile verzi ale Chinei să fie defrișate pentru a face loc terenurilor agricole în timpul Marelui Salt Înainte al Chinei din anii 1950 și 1960, aceste păduri găzduiau o serie de copaci diferiți, care, la rândul lor, favorizau o biodiversitate mai mare. Aceste noi păduri, deși impresionante ca dimensiune și capacitate de sechestrare a carbonului, nu reușesc să atragă animalele native. Christian Science Monitor menționează că pădurile „Cereale pentru Verde” „oferă puține habitate pentru numeroasele specii de animale și plante mai mici amenințate din China”.
De fapt, o evaluare a ecosistemului din 2012 a constatat că biodiversitatea la nivel național era într-o ușoară scădere, de aproximativ 3,1 la sută. Nu o cifră dramatică, desigur, dar una care a declanșat semnale de alarmă în cadrul comunității științifice.
Un studiu mai recent, publicat în septembrie 2016, acuză plantarea pădurilor monocultură ca fiind un factor principal pentru tendința descendentă a biodiversității în China.
„Terenurile din cadrul Programului „Cereale pentru Verde” se află în ceea ce se numește în mod obișnuit „peisaje de lucru”, sau peisaje care susțin mijloacele de trai ale comunităților rurale”, a declarat Hua Fangyuan, autorul principal al studiului și cercetător la Universitatea Cambridge, pentru Christian Science Monitor. „Deși aceste peisaje se află în afara ariilor protejate, există o conștientizare tot mai mare în rândul comunității de conservare că ele joacă roluri importante pentru conservarea biodiversității.”
Studiind păsările și albinele – indicatori cheie ai biodiversității – pe suprafețe de teren recent împădurite din provincia Sichuan, Hua și colegii săi au descoperit că terenurile agricole erau de fapt mai favorabile biodiversității decât pădurile care le înlocuiau. Pădurile monocultură adevărate, cu o singură specie de copac, erau în mare parte lipsite de păsări și albine, în timp ce pădurile cu o mână mică de specii de copaci s-au descurcat puțin mai bine. Albinele, însă, erau mai abundente în terenurile agricole nereabilitate decât în păduri, chiar și în pădurile mixte nou plantate.
Scrie Michael Holtz pentru Christian Science Monitor:
„Noi le numim deșerturi verzi”, spune Wu Jiawei, un conservator local și ornitolog care a contribuit la studiu. „Teama este că unele specii vor dispărea și nu se vor mai întoarce niciodată.”
„China poate face mai mult”
Cu o lipsă de biodiversitate care ridică semnale de alarmă în rândul conservatorilor și al comunității științifice, guvernul chinez a adoptat în mare parte negarea și a redirecționat în schimb atenția către multitudinea de beneficii de mediu ale programului „Cereale pentru Verde”.
Contrazicând numeroase studii, inclusiv cel condus de Hua, o declarație trimisă prin e-mail Christian Science Monitor de către Administrația Silvică de Stat susține că biodiversitatea s-a îmbunătățit în zonele cel mai dramatic îmbunătățite/afectate de „Cereale pentru Verde”, cum ar fi provincia Sichuan. Declarația clarifică faptul că „Cereale pentru Verde” „protejează și îmbunătățește mediul de viață pentru fauna sălbatică”, menționând în același timp că pădurile monocultură care au ajuns în mare parte să definească programul au fost o eroare inițială și că pădurile plantate mai recent conțin o gamă diversă de specii de copaci.
„Dacă guvernul chinez este dispus să extindă domeniul de aplicare al programului, restaurarea pădurilor native este, fără îndoială, cea mai bună abordare pentru biodiversitate”, a declarat Hua într-un comunicat de presă emis la publicarea studiului. „Dar chiar și în cadrul domeniului de aplicare actual al programului, analiza noastră arată că există modalități fezabile economic de a restaura pădurile, îmbunătățind în același timp și biodiversitatea.”
Cu China angajându-se pe deplin într-o serie de inițiative de mediu (un efort agresiv spre energia regenerabilă fiind un altul) într-un efort la scară largă de a-și repara greșelile din trecut care au afectat Pământul și de a se transforma în ceea ce Președintele Xi Jinping numește o „civilizație ecologică pentru secolul 21”, mulți continuă să se îngrijoreze că preocupările legate de biodiversitate vor continua să fie lăsate în urmă.
„Acum că avem voința politică de a restaura peisajul forestier al Chinei, de ce nu o facem mai corect?” se întreabă Hua. „Există acest potențial neexploatat. China poate face mai mult.”
