După ani de campanii, Rezervația Națională Indiana Dunes de pe malul lacului este oficial al 61-lea parc național și primul parc național al statului.
„Sunt încurajat că, datorită sprijinului senatorilor noștri americani, a întregii delegații congresionale din Indiana și a numeroaselor organizații din nord-vestul Indianei, am reușit să denumim primul Parc Național din statul nostru”, a declarat într-o declarație deputatul democrat american Pete Visclosky. „Această acțiune oferă țărmului nostru recunoașterea pe care o merită și sper că va crește și mai mult elanul pentru a îmbunătăți accesul deschis și public la toate minunile naturale ale regiunii noastre.”
Schimbarea denumirii a fost inclusă în legislația privind Creditele Generale pentru Anul Fiscal 2019, aceeași legislație care a inclus puțin peste 1 miliard de dolari pentru finanțarea construirii unui gard de-a lungul graniței cu Mexicul.
Istoria parcului
Rezervația Națională Indiana Dunes de pe malul lacului a fost înființată în 1966, ca rezultat al unui efort început în 1899. Articole de ziar, studii științifice populare și audieri politice s-au concentrat pe efortul de a transforma dunele într-un spațiu protejat și conservat. În 1916, în același an în care a fost înființat Serviciul Parcurilor Naționale (NPS), primul director al NPS, Stephen Mather, a făcut un efort serios pentru a transforma dunele într-un parc național. Cu toate acestea, odată ce America s-a implicat în Primul Război Mondial, prioritățile țării s-au schimbat și „Salvați Dunele!” a devenit „Mai întâi Salvați Țara, Apoi Salvați Dunele!”
După două războaie mondiale și Marea Depresiune, impulsul de a transforma dunele într-un parc național a stagnat. Indiana a înființat Parcul de Stat Sand Dunes în 1926, deși parcul era considerabil mai mic decât un parc național. Eforturile de a reînvia statutul parcului au culminat cu desemnarea rezervației naționale de pe malul lacului în 1966, rezultatul unor negocieri legislative ale senatorului de atunci din Illinois, Paul H. Douglas, care militase neobosit pentru ca dunele din Indiana să primească statut protejat.
Această autorizație a stabilit rezervația de pe malul lacului la doar 3.371,8 hectare de pământ și apă, dar situl a fost extins în 1976, 1980, 1986 și 1992, ajungând la un total de aproximativ 6.070,3 hectare de mlaștini, prarii, turbării, păduri și dune.
Implicațiile desemnării ca parc național
Trecerea la statutul de parc național este în mare parte una cosmetică. Finanțarea și operațiunile nu se așteaptă să se schimbe, iar Parcul de Stat Indiana Dunes, care este înconjurat de terenuri operate de NPS, va continua să fie administrat de stat.
În schimb, desemnarea ca parc național este de așteptat să sporească vizibilitatea dunelor la nivel de stat, regional, național și internațional.
„Pare o schimbare relativ mică, dar cuvântul „parc” ascunde o forță considerabilă”, a declarat Speros Batistatos, președinte și CEO al South Shore Convention and Visitors Authority, pentru Northwest Indiana Times. „Oamenii știu ce este un parc național și ce experiențe să se aștepte de la un parc național. Au aliniat în sfârșit magnificul nostru țărm al lacului la numele pe care îl merită. Mai mulți oameni vor veni să viziteze dunele, deoarece pentru publicul călător un parc național este mai de dorit decât un monument național sau un sit de patrimoniu național.”
Dunele au atras 3,6 milioane de vizitatori în 2018, iar cu prezența combinată cu cea a parcului de stat, Parcul Național Indiana Dunes ar putea fi al șaptelea cel mai vizitat parc național din țară.
Vizitarea parcului
Accesul în parc este relativ ușor, inclusiv prin transportul public. Linia South Shore, care circulă din centrul orașului Chicago până la Aeroportul Internațional South Bend, are o stație Dune Park pe traseul său. Bicicletele, care sunt permise în parc, sunt permise în trenurile South Shore Line din aprilie până în octombrie.
„Este o aventură în aer liber la doar 45 de minute sud-est de Chicago”, a declarat Dustin Ritchea, directorul de promovare a turismului Indiana Dunes, pentru NWI Times. „Nu mai este o destinație de vizitat o singură dată. Acum este o destinație de revenit.”
Iar vizitele repetate sunt obligatorii în acest nou parc național dacă doriți să vedeți totul. Zonele naturale includ prarii, turbării, mlaștini și o pădure de foioase cu colonie de stârci, cu trasee de drumeție. Există 14 sisteme de trasee în parc care vă vor purta prin toate aceste zone naturale. Oportunitățile de camping și picnic abundă, de asemenea, în parc.
Cei care se bucură de puțină istorie alături de natură pot vizita ferma lui Joseph Bailly (ilustrată mai sus). Bailly a fost un pionier comerciant de blănuri care a înființat un post de tranzacționare lângă ceea ce este acum Porter, Indiana. Fermele și cimitirul înființate de Bailly se află, de asemenea, în parc. Puteți vizita și case construite ca parte a Expoziției Mondiale din 1933. Aceasta include Casa de Mâine (House of Tomorrow), o casă cu trei etaje, cu structură de oțel, care are un hangar pentru avioane la parter, deoarece se presupunea că toată lumea va avea avioane în viitor.
Dacă doriți ceva mai interactiv, vizitați parcul la începutul lunii martie pentru anualul festival „Maple Sugar Time” (Timpul Siropului de Arțar). Festivalul în sine este gratuit, și puteți chiar să colectați seva de arțar singuri.
Poate cea mai mare, sau poate cea mai înaltă atracție a parcului este o dună. Muntele Baldy este o dună de nisip înaltă de 38,4 metri pe malul sudic al lacului Michigan. Este considerată o „dună vie”, deoarece se mișcă sau se deplasează cu aproximativ 1,2 metri în fiecare an. Deși nu puteți urca pe dună fără un ghid NPS, pentru siguranța dunei și a dumneavoastră, plaja din jurul Muntelui Baldy este deschisă publicului. Poate că nu oferă priveliștile Turnului Willis din Chicago, dar este totuși ceva de văzut.
