Orice proprietar de câine vă va spune că există ceva indescriptibil și unic la companioni loiali. Câinii își așteaptă cu răbdare oamenii lângă ușă atunci când aceștia pleacă, se comportă ca și cum li s-ar fi dat lumea întreagă atunci când li se umplu bolurile cu mâncare și exprimă un sentiment de devotament rar întâlnit la multe alte animale de companie. De unde provine această trăsătură, trăsătura care îi face pe câini „cel mai bun prieten al omului”? De ce sunt câinii atât de loiali în mod înnăscut? Explicația evidentă ar fi că proprietarii lor le oferă hrană și adăpost, dar răspunsul mai profund se reduce de fapt la știință.
Nu este un secret că câinii domestici sunt descendenți ai lupilor. Chiar și astăzi, câinii moderni continuă să împărtășească gene similare cu lupii care trăiesc în sălbăticie. Ideea „câinelui loial” este atât un construct cultural, cât și biologic, deoarece oamenii au creat câinele de-a lungul anilor prin __PLACEER_ID_2__înmulțirea selectivă__END_PLACEHOLDER__ și domesticirea pentru a fi astfel. În esență, oamenii au ales caracteristicile lupilor care le-ar servi cel mai bine propriul beneficiu, transformând structura ierarhică și legătura socială a unui lup cu haita sa în ascultare și loialitate față de oameni.
Înmulțirea selectivă
De-a lungul istoriei, domesticirea pe termen lung a dus la sute de rase diferite de câini concepute pentru a îndeplini funcții specializate în societate, multe cu diferențe semnificative de comportament. Oamenii timpurii au participat probabil la înmulțirea selectivă fără să știe că fac acest lucru, prin uciderea câinilor care atacau sau mușcau un membru al familiei sau al comunității lor. În plus, câinii care erau în mod natural dotați ca vânători loiali ar fi fost mai bine îngrijiți, crescând șansele de reproducere reușită și repetată. Câinii care contribuiau la societate erau păstrați mai mult timp, în timp ce câinii agresivi sau nepricepuți nu. Și, pe măsură ce oamenii au promovat câini cu caracteristici blânde sau prietenoase, atributele fizice au început să se schimbe și ele.
Câinii timpurii domestici, suficient de inteligenți pentru a-și asocia proprietarii cu lucruri precum hrana și adăpostul în schimbul ascultării (gândiți-vă: „nu mușca mâna care te hrănește”), au avut șanse mai mari să supraviețuiască mai mult. Într-o comparație a dependenței între câini și pisici, de exemplu, studiile arată că, câinii încearcă sarcini înainte de a se uita la proprietarii lor, în timp ce pisicile nu.
Deși poate a început cu un simplu schimb de hrană și adăpost pentru paza sau vânătoarea asistată de animale, oamenii au început în cele din urmă să prefere câinii care erau mai docili și mai sociabili. Pe măsură ce oamenii au evoluat, vânând mai puțin și trecând la stiluri de viață mai sigure, procesul de domesticire a început în cele din urmă să încurajeze compania.
Comportamentul de haită
Câinii, la fel ca strămoșii lor lupii, sunt animale de haită la bază. Pentru a supraviețui în sălbăticie, membrii unei haite trebuie să aibă încredere unii în alții și să fie cooperanți. Un lider de lup, sau alfa, este responsabil până când devine prea bolnav sau bătrân pentru a performa la cele mai înalte abilități și este în cele din urmă contestat de un lup mai puternic spre binele întregii haite. Acest lucru sugerează că lupii sunt motivați de binele grupului, mai degrabă decât de loialitate pură față de liderul său. Exact asta a constatat un studiu din 2014 realizat la Viena, atunci când cercetătorii au examinat haite de câini și lupi crescute în laborator, concluzionând că relația dintre câini și oameni este ierarhică (cu proprietarul în vârf), mai degrabă decât cooperantă. Pe măsură ce lupii au fost domesticiți încet în câinii moderni, sugerează studiul, aceștia au fost crescuți pentru loialitatea lor, dependența de stăpânii umani și capacitatea de a urma ordine.
Oxitocina, hormonul peptidic eliberat atunci când oamenii se îmbrățișează, se alintă sau leagă social, are și el un rol. Legătura mediată prin privire, precum și mângâierea și vorbirea, cresc nivelul de oxitocină atât la oameni, cât și la câini. Acesta este un mod de comunicare similar cu cel uman, deoarece lupii rareori fac contact vizual cu cei care îi manipulează, ceea ce înseamnă că faptul că dumneavoastră și câinele dumneavoastră vă place să vă priviți în ochi este o trăsătură probabil preluată în timpul procesului de domesticire. Oxitocina este legată de sentimente de atașament și încredere, care, la rândul lor, facilitează stabilirea loialității și a iubirii în relațiile emoționale. Faptul că oxitocina crește atât la oameni, cât și la câini – dar nu și la lupi – atunci când se implică în contact vizual și comunică atașamente sociale, ar fi putut sprijini evoluția legăturii om-câine.
Sunt unele rase mai loiale decât altele?
Câinele domestic, sau Canis lupus familiaris, este primul și singurul mare carnivor care a fost vreodată domesticit de oameni. În mare parte în ultimii aproximativ 200 de ani, câinii au suferit o schimbare rapidă caracterizată prin menținerea raselor prin înmulțirea selectivă impusă de oameni. Comparativ cu alte specii sălbatice și domestice, câinii moderni prezintă o diversitate genetică incomparabilă între rase, de la un pudel de 0,45 kilograme la un dog de 90,7 kilograme.
Cu toții am auzit povești despre câini individuali cunoscuți pentru loialitatea lor acerbă, cum ar fi Hachiko, Akita japonez care își aștepta stăpânul în fiecare zi la stația Shibuya din Tokyo, chiar și după ce acesta a murit la locul de muncă. Un studiu din 2018 asupra structurii genomice a câinelui-lup cehoslovac a constatat că un ciobănesc german obișnuit încrucișat cu un lup sălbatic are aceeași blândețe și loialitate față de stăpânul său ca un câine complet domesticit.
Nu există multe dovezi științifice care să arate că anumite rase sunt mai loiale decât altele, deși s-ar putea argumenta cu siguranță că acei câini crescuți pentru sarcini specifice, cum ar fi vânătoarea și păstoritul, ar avea o șansă mai mare de a rămâne loiali proprietarilor lor. Rasele care sunt cunoscute pentru sarcini specifice s-ar putea să nu îndeplinească toate criteriile, în funcție de calitățile preferate de proprietar. Dependența de ghidarea umană dorită la câinii de companie s-ar putea interpune în calea capacității unui câine de salvare de a funcționa cu succes în situații în care stăpânul său nu este prezent, de exemplu. Există și un aspect de „natură versus educație” de luat în considerare. Nu este totul despre gene, deși acestea joacă un rol critic, dar mediul și istoria individuală a unui câine pot, de asemenea, afecta în mare măsură comportamentul său pe parcursul vieții.
De ce animalele de companie contează pentru PlanetaNoastra
La PlanetaNoastra, suntem susținători ai bunăstării animalelor, inclusiv a animalelor noastre de companie și a altor animale domestice. Cu cât ne înțelegem mai bine câinii, cu atât le putem sprijini și proteja mai bine bunăstarea. Sperăm că cititorii noștri vor adopta animale de salvare în loc să cumpere de la crescători sau magazine de animale și vor lua în considerare, de asemenea, sprijinirea adăposturilor locale de animale.
