De ani de zile, scafandrii au raportat atacuri neobișnuite, neprovocate, din partea șerpilor de mare. Acest comportament i-a lăsat perplecși pe oamenii de știință, deoarece șerpii de uscat preferă să evite oamenii, mai degrabă decât să-i confrunte. De ce ar fi verișorii lor marini diferiți? Acum, un studiu publicat săptămâna trecută în Scientific Reports relevă că este posibil ca șerpii să nu încerce deloc să atace oamenii.
„Aparentele ‘atacuri’ asupra scafandrilor de către șerpii de mare se datorează în mare parte masculilor care caută femele și se confundă”, a declarat pentru PlanetaNoastra prin e-mail autorul studiului și profesorul Rick Shine de la Departamentul de Științe Biologice al Universității Macquarie.
Atacurile șerpilor
Șerpii cel mai des raportați că „atacă” scafandrii sunt șerpii de mare olive (Aipysurus laevis), care sunt extrem de veninoși. Aceștia sunt cei mai comuni șerpi de mare de-a lungul coastei de nord a Australiei și a insulelor din apropiere, explică Oceana. Numele lor provine de la nuanța galben-verzuie a pielii lor și pot crește până la peste 1,8 metri lungime. Acest lucru poate fi deosebit de înfricoșător pentru scafandrii care îi întâlnesc pe recifele de corali tropicale.
„Șerpii înoată direct spre scafandri, uneori încolăcindu-și corpul în jurul membrelor scafandrului și mușcând”, scriu autorii studiului.
Shine spune însă că șerpii nu mușcă foarte des, ceea ce înseamnă că întâlnirile sunt rareori fatale. Dar totuși, „apropierile sunt foarte comune – și periculoase, deoarece un scafandru ar putea panica.”
Cercetătorii au vrut să înțeleagă aceste întâlniri ciudate din două motive. În primul rând, acestea aveau foarte puțin sens din punctul de vedere al șerpilor.
„[De ce ar] un șarpe liber să se apropie și să muște o persoană care nu l-a hărțuit, este prea mare pentru a fi o pradă și ar putea fi ușor evitată în lumea complexă, tridimensională, a unui recif de corali?”, s-au întrebat ei.
În al doilea rând, înțelegerea a ceea ce a motivat atacurile ar putea ajuta scafandrii să știe cum să reacționeze cel mai bine.
Identitate greșită
Pentru a investiga misterul, cercetătorii s-au îndreptat către un set de date colectat în urmă cu aproape 30 de ani. Ca student la doctorat, autorul studiului Tim Lynch a efectuat un total de 188 de scufundări în Marea Barieră de Corali între mai 1994 și iulie 1995, conform studiului și unui comunicat de presă Nature. În timpul acestor scufundări, care au durat aproximativ 30 de minute, el a înregistrat numărul șerpilor de mare care s-au apropiat de el și detaliile acestor întâlniri. De fiecare dată când se apropia un șarpe, se deplasa pe fundul mării și rămânea nemișcat până când șarpele îl lăsa în pace.
Aceste date au rămas nepublicate până când pandemia de coronavirus i-a oferit lui Shine, care era conștient de cercetare, ceva timp liber. „L-am contactat [pe Lynch] și i-am sugerat să lucrăm împreună pentru a le publica”, a declarat Shine pentru PlanetaNoastra.
Analizând experiența lui Lynch, autorii studiului au concluzionat că atacurile au fost un caz de ceea ce ei numesc „identitate greșită”. Ei scriu: „De exemplu, un mascul reproductiv activ, extrem de excitat, confundă scafandrul cu un alt șarpe (o femelă sau un mascul rival).”
Ei au ajuns la această concluzie din mai multe motive.
- Sexul: Masculii erau mult mai predispuși să se apropie de scafandri decât femelele.
- Momentul: Cele mai multe apropieri au avut loc în timpul sezonului de împerechere al șerpilor, iar masculii erau mai predispuși să se apropie în această perioadă. Pentru femele, sezonul nu a făcut nicio diferență în ceea ce privește apropierea de scafandri. Mai mult, Lynch a înregistrat 13 cazuri în care a fost „atacat” de un șarpe. Toate acestea au avut loc în timpul sezonului de împerechere. Pentru masculi, atacurile au avut loc după ce șarpele fie a urmărit o femelă, fie s-a luptat cu un mascul rival. Pentru femele, atacurile au avut loc mai ales după ce au fost urmărite de masculi.
- Comportamentul: Trei masculi s-au încolăcit în jurul aripioarei scafandrului, ceea ce este ceva ce fac doar în timpul curtajului.
Deși ar putea părea ciudat ca un șarpe să confunde un scafandru cu un potențial partener, autorii studiului susțin că evoluția șerpilor de mare face acest lucru posibil. Șerpii de uscat localizează de obicei femelele cu ajutorul feromonilor depuși pe sol, dar acest tip de localizare este mai dificil sub apă, unde femelele nu se deplasează pe o suprafață solidă și substanțele chimice pe care le eliberează nu sunt solubile în apă, ceea ce ar face mai dificil pentru masculi să le localizeze de la distanță.
Mai mult, deși șerpii de mare olive au o vedere mai bună decât alți șerpi subacvatici, nu văd la fel de bine ca șerpii de uscat, iar calitatea de dispersie a luminii a apei face și mai dificil pentru ei să observe femelele. Șarpele de mare cu cap de broască țestoasă a fost, de asemenea, observat curtajând specii greșite, inclusiv scafandri umani.
Sfaturi de protecție
Explicația oferită de Lynch, Shine și co-autorul lor Ross Alford răspunde la întrebarea ce ar trebui să facă scafandrii dacă întâlnesc un șarpe de mare înotând rapid spre ei. „Rămâneți calmi, lăsați șarpele să vă examineze”, sfătuiește Shine. „Își va da curând seama că nu sunteți un șarpe femelă și își va continua drumul.”
Dar, în timp ce această cercetare se concentrează pe modul în care oamenii se pot proteja de șerpii de mare, șerpii de mare au nevoie, de asemenea, de protecție împotriva activității umane. Deși șerpii de mare olive sunt considerați o specie cu risc scăzut de către Lista Roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii, populația lor este în scădere.
O amenințare principală pentru specie este capturarea accidentală de către pescarii care folosesc traule de fund. Deoarece șerpii tind să părăsească reciful noaptea pentru a vâna pradă pe fundul oceanului, explică Oceana, sunt mai predispuși să fie capturați accidental împreună cu peștii de fund.
De asemenea, depind de ecosistemele de recif de corali unde își fac casa, ceea ce înseamnă că orice amenințare la adresa coralilor este și o amenințare pentru șerpii de mare. „Pentru a-i salva, trebuie să protejăm ecosistemele de recif de corali de amenințări precum albirea coralilor”, spune Shine. „Așa că abordarea schimbărilor climatice ar fi un bun început.”
