Există o scenă înfricoșătoare în versiunea animată originală a filmului „Doamna și Vagabondul” de la Disney. Dulcea Doamnă tocmai a fost prinsă de un hingher și se află la adăpost. Locuitorii canini glumesc despre Vagabondul cel neisprăvit, dar toți tac atunci când un cățeluș începe „lunga plimbare” printr-o ușă din care niciun câine nu se mai întoarce.
Este o scenă care s-a repetat prea des în viața reală în adăposturile de animale din întreaga țară în ultimele decenii, deoarece suprapopularea animalelor de companie și supraaglomerarea adăposturilor au făcut din eutanasiere o soluție nefericită. Însă această scenă a început să se schimbe.
Conform unei investigații New York Times, ratele de eutanasiere a animalelor de companie au scăzut dramatic în marile orașe în ultimul deceniu, scăzând cu peste 75% din 2009.
Pentru cercetarea sa, Times a colectat date de la adăposturile municipale din cele mai mari 20 de orașe ale țării, subliniind că majoritatea nu urmăresc informațiile în același mod și nici nu le pun la dispoziție cu ușurință. Deși fac tot posibilul pentru a scoate animalele în viață – către adoptatori, grupuri de salvare sau înapoi la proprietarii lor, dacă îi au – adăposturile sunt adesea criticate de iubitorii de animale pentru că eutanasiază orice animale.
„Cu toții suntem de acord că și o singură eutanasiere este prea mult”, a declarat pentru Times Inga Fricke, fosta directoare a inițiativelor pentru adăposturi la Humane Society of the United States. Ea a spus că multe adăposturi se confruntă cu așteptări dificile și operează cu grade diferite de sprijin politic și comunitar.
„Adăposturile nu ar trebui condamnate pentru cifrele pe care le au dacă fac cu adevărat tot ce pot”, a spus ea.
De ce scad cifrele
Un motiv pentru care ratele de eutanasiere au scăzut este că mai puțini câini intră în adăposturi, în primul rând, datorită în parte unei mari campanii de sterilizare a animalelor de companie care a început în anii 1970.
Conform unui studiu din revista Animals, doar 10,9% dintre câinii cu licență din orașul Los Angeles erau sterilizați în 1971, de exemplu. În câțiva ani, procentul a sărit la 50%. Acum este aproape 100%.
Asociația Medicală Veterinară Humane Society subliniază alte câteva statistici care arată că sterilizarea animalelor funcționează pentru a încetini ratele de eutanasiere.
Eutanasierea în adăpostul din Asheville, Carolina de Nord, a scăzut cu 79% după înființarea unei clinici de sterilizare la preț redus. În mod similar, un program de sterilizare la preț redus în Jacksonville, Florida, a dus la o scădere cu 37% a eutanasierii în adăposturi în trei ani.
Un alt motiv pentru care ratele de eutanasiere scad este că mai mulți câini din adăposturi sunt adoptați – și nu contează dacă un câine este de rasă pură. În schimb, cu vedetele care își arată câinii salvați, prietenoși cu Instagramul, oamenii obișnuiți sar și ei în vagonul animalelor metiș.
Și, deoarece statele din jumătatea nordică a țării fac o treabă mai bună cu sterilizarea, adăposturile din sud, precum cele din Louisiana și Georgia și alte locuri cu boxe pline, își trimit animalele fără adăpost către Maryland, Wisconsin și în toată Noua Anglie, unde adăposturile sunt goale. Așadar, în loc să zăbovească în adăposturi supraaglomerate, câinii și pisicile fără adăpost se îndreaptă către locații bogate în potențiali adoptatori care se află pe liste de așteptare pentru animale de companie.
Eforturi pentru ‘fără eutanasiere’
Cu aproximativ 733.000 de câini și pisici eutanasiate în adăposturile de animale în fiecare an, mai suntem departe de a le salva pe toate, subliniază Best Friends Animal Society. Aceasta reprezintă o rată națională de salvare de aproximativ 76,6%, dar grupul depune eforturi pentru a atinge starea de „fără eutanasiere” pentru câini și pisici în adăposturile din întreaga țară până în 2025.
Dar „fără eutanasiere” nu este atât de simplu pe cât pare. Majoritatea grupurilor de salvare definesc termenul cu note de subsol. De obicei, înseamnă salvarea animalelor sănătoase și tratabile, eutanasierea fiind rezervată doar acelor animale care sunt grav bolnave sau care nu pot fi reabilitate. Best Friends definește „fără eutanasiere” ca fiind atunci când nouă din zece câini părăsesc un adăpost în viață. Unele adăposturi numesc aceasta o rată de „eliberare în viață” în loc de o rată de „fără eutanasiere”.
Și cheia este să găsești compromisul perfect în care niciun câine nesănătos sau periculos nu este eliberat în comunitate și adăposturile nu sunt supraaglomerate, astfel încât bolile să nu se răspândească și animalele sănătoase să nu fie nevoite să fie eutanasiate.
