Într-o postare recentă, Câte băi ai nevoie într-o casă? s-a discutat despre modul în care separarea toaletei de restul băii are sens, nu numai din motive de sănătate, dar și pentru că permite mai multor persoane să utilizeze componentele separate ale băii simultan. Așa se făcea adesea în Europa și în casele mai vechi (ca a mea, construită acum o sută de ani) și așa se face în Japonia.
În prima casă pe care mi-am proiectat-o, am pus chiuveta în hol. A ocupat mai puțin spațiu, a permis utilizarea comună a băii și am imitat-o pe Le Corbusier, care avea faimos o chiuvetă în hol la Villa Savoye. Am încercat să conving pe Graham Hill să facă la fel în programul său LifeEdited, nu numai pentru practicitate, ci și pentru referințele biblice care datează de pe vremea lui Avraam și spălarea picioarelor discipolilor de către Iisus. Graham nu a fost impresionat.
Galeria Tate/ Iisus spălându-i picioarele lui Petru/ Ford Madox Brown/Domeniul Public. Corb era, de asemenea, ca foarte mulți arhitecți de la acea vreme, obsedat de curățenie. Înțelegeau teoria germenilor, dar nu aveau antibiotice, așa că au proiectat băile ca pe un spital. (vezi și Casa de sticlă a lui Pierre Chareau)
Workshop Architecture/CC BY 2.0
Acum îmi micșorez semnificativ casa, mutându-mă la parter și în beci, în timp ce închiriez etajele superioare; cea mai bună modalitate de a-mi reduce amprenta de carbon nu este să-mi învelesc casa veche în spumă, ci pur și simplu să folosesc mai puțin spațiu. Aș putea micșora și baia, dar lucrând cu David Colussi de la Workshop Architecture, mergem într-o direcție diferită. În seria mea despre istoria băii, am explicat cum am ajuns la standardul de astăzi în Instalarea instalațiilor sanitare înainte de oameni:
1. Sepăr toate funcțiile.
© Workshop Architecture
Toaleta cu bideu are propria cameră, WC-ul. Toaleta nu ar trebui niciodată să fie în aceeași cameră cu chiuveta; cum am menționat înainte, bacteriile coliforme se pot răspândi de fiecare dată când trageți apa și pot ajunge pe periuța de dinți. Acest lucru nu este igienic și nu are sens să le pui în aceeași cameră, în afară de confortul instalatorului.
2. Chiuveta este în hol.
Chiuveta ar trebui să fie întotdeauna accesibilă; spălarea pe mâini este o parte esențială a menținerii sănătății. Ar trebui să fie cât mai ușor de utilizat posibil. Este, de asemenea, în zona de îmbrăcat, ceea ce în Japonia se numește Datsuiba, descris de Bruce Smith și Yoshiko Yamomoto în cartea Baia japoneză ca
3. Dușul nu este în cadă, ci în spațiul de lângă aceasta.
În baia japoneză, te așezi pe un scaun și folosești o găleată sau un duș de mână înainte de a intra în cadă. Este o experiență minunată. Îmi place foarte mult o baie și nu aș putea trăi fără una, dar consider dușurile din cadă periculoase și constrângătoare. Păstrându-l separat, pot face duș pe o podea din gresie antiderapantă sau pot sta pe un scaun ca în Japonia. În afară de scurgerea de podea, nu costă mai mult în instalații sanitare să faci așa; pur și simplu nu aliniezi gura de scurgere și deviatorul și capul de duș vertical, ci pui gura de scurgere deasupra căzii, comenzile la mijloc și dușul în secțiunea de duș.
© Workshop Architecture
Nu ocupă acest lucru mult spațiu într-un apartament mic?
Nu. Aveam nevoie oricum de hol, iar zona cu cadă și toaletă este mai mare decât o baie tradițională cu grosimea peretelui care le separă.
Lloyd Alter/ În construcție/CC BY 2.0
Aveam de gând să aștept până când am avansa puțin mai mult înainte să arăt fotografii, dar iată-l, toate grinzile frumoase certificate FSC care încadrează camerele. Mai multe vor urma.
Între timp, iată Istoria băii în opt părți.
