A doua zi de luni din octombrie este sărbătoarea canadiană a Recunoștinței, care seamănă într-un fel cu Thanksgivingul american, dar nu este nici pe departe la fel de importantă și nu are nicio legătură cu povestea pelerinilor din Plymouth, New England. Majoritatea canadienilor au marile reuniuni de familie la Crăciun, care este o sărbătoare de două zile aici, cu adăugarea Zilei de Boxing. Pentru Recunoștință, nu există reduceri de Black Friday – deși magazinele chiar încearcă – și pentru majoritatea oamenilor, este destul de discretă.
Acest lucru are mult de-a face cu istoria sărbătorii, care este tulbure. Unii spun că sărbătoarea datează din 1578, când Martin Frobisher a mulțumit pentru că a supraviețuit unei călătorii dificile în Arctica. Alții o atribuie lui Samuel de Champlain în 1604 și Ordinului său al Bunei Dispoziții, ilustrat mai sus, o idee inteligentă care a menținut grupul fericit pe parcursul iernilor foarte lungi. Realitatea (și motivul pentru care este o afacere atât de mare în Ontario) este probabil mai prozaică: mii de americani care au sprijinit Coroana în Revoluția Americană s-au mutat spre nord și au adus cu ei tradițiile lor, inclusiv curcanul și dovleacul de Thanksgiving.
Nimeni nu știa exact nici când să o sărbătorească. S-a tot mutat de la sfârșitul lunii octombrie și începutul lunii noiembrie până în 1921, când s-a decis să fie sărbătorită odată cu Ziua Armistițiului (acum Ziua Veteranilor în SUA, Ziua Comemorării în Canada), sărbătoarea solemnă în onoarea morților din Marele Război. Aceasta nu a fost o idee bună, deoarece Canada, care a luptat timp de patru ani, a pierdut un număr disproporționat de mare de soldați în tranșee, așa că 11 noiembrie este o comemorare sumbră, în timp ce Thanksgiving este o sărbătoare fericită.
În 1931, cele două sărbători au fost separate. A durat până în 1957 ca Parlamentul să stabilească Thanksgivingul ca fiind în a doua zi de luni din octombrie. Toți fermierii care încă strângeau recolta au considerat că este ridicol de devreme pentru o sărbătoare a recoltei, deoarece ei încă lucrau, dar Canada era deja predominant urbană, iar guvernul nu dorea să aibă încă o zi liberă prea aproape de 11 noiembrie și de Crăciun. Un politician a remarcat că „propria sărbătoare a fermierilor a fost furată de orașe pentru a le oferi un weekend prelungit când vremea era mai bună”.
Dar pentru mulți, ca și pentru familia noastră, este una dintre cele mai frumoase zile ale anului. Noi avem de fapt două cine de Thanksgiving. Înainte de pandemie, în duminica dinaintea Luni de Thanksgiving, mergeam spre nord pentru a ne alătura familiei Johnson, care locuiește tot anul pe lacul unde avem o cabană. Fiica lor, Katherine Martinko, este scriitoare și editor senior pentru PlanetaNoastra. Și ei îi place această cină, scriind în PlanetaNoastra despre curcanul local și alte alimente:
Familia ei este numeroasă și incredibil de muzicală; prima dată când au cântat o rugăciune înainte de masă aproape că am plâns, atât de frumos a fost. A fost, de asemenea, o bucurie să întâlnesc pe cineva ca Katherine pe acest mic lac din mijlocul pustietății și să o văd devenind una dintre cele mai populare scriitoare de la PlanetaNoastra.
Cina de luni seara era sărbătorită cu mama soției mele, Kelly; ea a decedat acum câțiva ani, iar acum fiica mea a preluat funcția cu seringa de curcan. Este zgomotos și amuzant și nu foarte serios și cu siguranță nu foarte muzical, dar este o minunată nouă tradiție pe care o aștept cu nerăbdare și anul acesta din nou.
Thanksgivingul canadian nu este la fel de interesant ca cel american – nu există parade masive, nu există reduceri mari de vânat, nu este cea mai aglomerată zi a anului în aeroporturi. Doar mâncare, prieteni și familie.
Nu aș vrea să fie altfel.
