Pentru multe mamifere marine care trăiesc lângă poli, banchiza este de o importanță critică. Aceasta oferă adăpost și un loc de odihnă în apropierea surselor de hrană. Fără ea, focile ar trebui să parcurgă distanțe mari pentru a ajunge la orice fel de țărm, o călătorie care le-ar slăbi considerabil și le-ar reduce șansele de supraviețuire într-un mediu deja neiertător.
Gheața este, de asemenea, un loc mai sigur pentru a se feri de prădători, ceea ce este deosebit de important în timpul sezonului de fătare. Multe foci nasc și își alăptează puii pe gheață, puiul în creștere rămânând pe gheață în timp ce mama vânează hrană lângă margine.
Centrul Național de Date privind Zăpada și Gheața menționează: „Scăderea extinderii gheții marine ar reduce habitatul disponibil pentru focile inelate. Spargerea timpurie a gheții ar putea duce la separarea prematură a mamelor de pui, ducând la rate mai mari de mortalitate în rândul puilor nou-născuți… Dacă toamna și iarna sunt destul de blânde, gheața este moale și subțire și se dezintegrează ușor. Drept urmare, puii de focă nou-născuți, care se nasc pe gheață, nu au suficient timp să se înțarce corespunzător și s-ar putea să nu supraviețuiască.”
Între timp, focile adulte au nevoie, de asemenea, de gheață ca protecție împotriva prădătorilor și ca sursă de hrană. Focile de harpă, de exemplu, se hrănesc cu crustacee mici și pești care stau în jurul marginilor gheții marine — așadar, mai puțină gheață înseamnă mai puțină hrană.
Există șase specii de focă în Arctic și patru specii în Antarctic. Dintre acestea, mai multe specii, cum ar fi focile inelate, focile cu barbă și focile lui Weddell, sunt deosebit de dependente de gheață; își petrec întreaga viață pe sau în jurul ei.
O astfel de dependență de gheață este unul dintre motivele pentru care foca cu barbă primește acum protecții federale, în ciuda faptului că are în prezent o populație de dimensiuni decente, deoarece specia va fi afectată de pierderea viitoare a gheții marine din cauza schimbărilor climatice.
