Nu este vorba doar despre cum construim și cum ne deplasăm; este vorba și despre ce mâncăm, ce purtăm și ce cumpărăm.
Este un argument standard al urbaniștilor că orașele sunt cele mai sustenabile locuri de locuit. După ce David Owen a scris cartea Green Metropolis, am remarcat că „Locuitorii din New York folosesc mai puțină energie și generează mai puține gaze cu efect de seră decât oricine altcineva din America; asta se întâmplă pentru că tind să locuiască în spații mai mici cu pereți comuni, au mai puțin spațiu pentru a cumpăra și a păstra lucruri, adesea nu dețin mașini (sau, dacă dețin, le folosesc mult mai puțin) și merg mult pe jos.”
© C40 Cities
Dar un studiu publicat la începutul acestui an sugerează că subestimăm impactul asupra climei al orașelor noastre. Atunci când un locuitor obișnuit din New York cumpără o friptură sau o cămașă nouă, și acest lucru are un impact. Raportul, Viitorul Consumului Urban într-o Lume cu 1.5°C, a fost publicat de Arup, C40 Cities și Universitatea din Leeds. Am făcut aluzie la el într-o postare anterioară despre emisiile inițiale de carbon. Dar recent, am revizuit studii despre cum să ne pregătim pentru un stil de viață compatibil cu 1.5 grade și să atingem rezultate sustenabile, și i-am ratat semnificația.
Raportul notează că multe orașe au făcut o treabă bună în reducerea emisiilor locale. Dar, așa cum mulți s-au plâns acum un deceniu despre teza lui David Owen privind locuitorii din New York ca fiind ecologici, locuitorii urbani consumă o mare cantitate de bunuri din afara granițelor orașului.
Deci nu este suficient să reducem doar emisiile directe, trebuie să reducem și amprenta tuturor lucrurilor pe care le consumăm. Atunci imaginea se schimbă dramatic:
© C40 Cities
Dacă vrem să ne încadrăm în bugetele de gaze cu efect de seră și să menținem creșterea temperaturii la 1.5°C, raportul spune că trebuie să reducem emisiile cu 50 la sută până în 2030 și cu 80 la sută până în 2050. Și asta nu înseamnă doar emisiile generate de mașini și clădiri, ci și toate lucrurile pe care le consumăm în acel oraș, de la carne roșie la mașini, la blugi, la electronice, până la plecatul cu avionul.
Clădiri și infrastructură (11 la sută din totalul emisiilor în orașele C40 în 2017)
© Intervenții privind consumul pentru clădiri și infrastructură și ținte asociate.
Cea mai mare sursă de emisii este un suspect obișnuit – clădirile și infrastructura. Aici, primul lucru de făcut este să folosim mai puțin oțel și beton, substituind materiale cu emisii mai scăzute de carbon și pur și simplu construind mai puțin. Acest lucru nu va fi o surpriză pentru vizitatorii obișnuiți ai PlanetaNoastra.
Hrană (13 la sută)
© C40 Cities
Dar cea mai surprinzătoare constatare din acest raport este că hrana, cu 13 la sută din emisii, are de fapt un impact climatic mai mare în orașe decât mașinile. Așa că trebuie să reducem risipa, să mâncăm mai puțină carne și lactate (de preferat deloc) și chiar să limităm caloriile. Bănuiesc că acest lucru va fi greu de acceptat.
Transport privat (8 la sută)
© C40 Cities
Deoarece analizăm și emisiile provenite din fabricarea obiectelor, precum și din utilizarea lor, emisiile inițiale generate de construcția mașinilor contează, totalizând o treime din emisiile lor totale. Deci trebuie să reducem semnificativ numărul lor (ambițios, la zero), să le facem să dureze mai mult și să le reducem greutatea la jumătate, ceea ce s-ar putea face ușor prin interzicerea SUV-urilor și a camioanelor ușoare pentru uz necomercial. În mod surprinzător, raportul nu menționează ce facem în schimb; presupun că mersul pe jos sau cu bicicleta.
Îmbrăcăminte și textile (4 la sută)
© C40 Cities
Este surprinzător ce impact au îmbrăcămintea și textilele, 4 la sută din totalul emisiilor. Este de două ori mai mult decât aviația. Deci gata cu sesiunile mari de cumpărături pentru modă rapidă; ambițios, nu mai mult de trei articole noi pe an. Căutați o creștere a magazinelor de haine la mâna a doua, cum ar fi Value Village.
Electronică și electrocasnice (3 la sută)
© C40 Cities
Electrocasnicele și electronicele merg în direcții diferite; majoritatea computerelor pot dura ușor șapte ani acum (ultimul meu MacBook funcționează încă bine la 7 ani), dar electrocasnicele nu mai durează la fel de mult ca înainte. Tocmai am înlocuit un aragaz după patru ani, deoarece componentele electronice se defectau continuu și reparația costa mai mult decât înlocuirea aragazului. Acest lucru este pur și simplu greșit. Șapte ani este un minim!
Aviație (2 la sută)
© C40 Cities
Gata cu zborurile la conferințe pentru mine. Nu înțeleg de ce permite orice zbor pe distanțe scurte; răspunsul ar trebui să fie zero, luați trenul. Zborurile pe distanțe lungi sunt problema reală și dificilă de rezolvat.
Mulți își vor da ochii peste cap la toate acestea, întrebându-se dacă consumul personal al indivizilor își are locul într-o discuție despre orașe. Îmi pot deja imagina comentariile, cum că ni se ia libertatea de a cumpăra pantaloni noi. Mi s-a spus de mai multe ori recent că nu ar trebui să mă concentrez pe consumul individual, că marile corporații sunt cele care cauzează problemele. Dar ele produc lucrurile pe care le consumăm. Ne implică pe toți.
Dar, având în vedere că mare parte din emisiile din orașele noastre este responsabilă de consumul nostru – până la 85 la sută – nu putem ignora acest aspect. Alegerile noastre personale contează mai mult decât am știut vreodată.
Dacă vrem să ne reducem emisiile suficient pentru a menține creșterea temperaturii sub 1.5 grade, va fi nevoie ca toți să trăim un stil de viață compatibil cu limita de 1.5 grade.
