Dacă ai suspectat vreodată că prietenul tău felin nu te ascultă, ai dreptate în mare parte – dar doar până la un punct. Studiile arată că adevărul este puțin mai dureros.
Cercetătorii japonezi au vrut să știe dacă pisicile își pot recunoaște numele, așa că au testat felinele cu diverse apeluri umane, inclusiv numele proprii ale pisicilor, substantive generale și nume ale altor pisici care locuiau în aceeași gospodărie.
Studiul, publicat în Scientific Reports, arată că pisicile de companie pot distinge numele lor de substantivele generale și numele altor pisici din casă – dar este puțin probabil să facă ceva ca răspuns. Cercetarea a fost efectuată în principal în laboratorul profesorului Toshikazu Hasegawa de la Universitatea din Tokyo, cu Atsuko Saito, Ph.D., autor principal al lucrării de cercetare, care este profesor asociat la Universitatea Sophia din Tokyo, conform EurekaAlert. Au testat, de asemenea, aceeași teorie într-o cafenea pentru pisici.
Scopul lor în toate acestea nu a fost să-i facă pe proprietarii de pisici să se simtă rău, ci să vadă dacă pisicile înțeleg vocile umane – și chiar le înțeleg. Maimuțele, delfinii, papagalii și câinii au demonstrat că și ei înțeleg unele cuvinte rostite de oameni, dar, așa cum știe orice proprietar de pisică, pisicile fac lucrurile în felul lor.
„În comparație cu aceste alte specii, pisicile nu sunt atât de sociale. Pisicile interacționează cu noi când vor ele”, a spus Saito.
Nu te aud
Cercetări anterioare efectuate de membri ai aceleiași echipe de cercetare au descoperit că pisicile de companie își recunosc vocile proprietarilor, dar rezultatul este același: felinele aleg, de obicei, să ignore apelurile.
Oamenii de știință au observat 20 de pisici domestice în casele lor timp de opt luni pentru a monitoriza modul în care animalele recunoșteau și răspundeau la diferite voci – atât voci de străini, cât și voci ale proprietarilor – care le strigau numele pisicilor.
Studiul publicat în Animal Cognition a constatat că 50% până la 70% dintre pisici și-au întors capul la sunet și 30% și-au mișcat urechile, reacții tipice la auzirea oricărui sunet.
Doar 10% dintre feline au răspuns la apel prin miorlăit sau mișcarea cozii.
Cu alte cuvinte, pisica ta te aude când o chemi – dar pur și simplu nu îi pasă suficient încât să recunoască acest lucru.
Ratele de răspuns au fost similare indiferent dacă pisicile au fost chemate de străini sau de proprietarul lor.
Cu toate acestea, felinele au avut un răspuns „mai intens” la vocea proprietarului lor, indicând faptul că animalele au o relație specială cu persoanele pe care le cunosc.
Pe de altă parte, este o chestiune evolutivă
Studiul sugerează că comportamentul neresponsiv al pisicilor ar putea fi înrădăcinat în evoluția animalului.
Stămoșul comun al pisicilor domestice moderne a fost Felis silvestris, o specie de pisică sălbatică care a intrat în contact cu oamenii în urmă cu 9.000 de ani. Pe măsură ce oamenii au început să cultive pământul, pisicile s-au mutat pentru a vâna rozătoarele atrase de culturi.
După cum scriu autorii studiului, pisicile s-au „domesticit singure”.
„Din punct de vedere istoric, pisicile, spre deosebire de câini, nu au fost domesticite pentru a asculta de ordinele oamenilor. Mai degrabă, ele par să ia inițiativa în interacțiunea om-pisică”, se arată în lucrare.
În timp ce câinii au fost crescuți de-a lungul a mii de ani pentru a răspunde la comenzi, autorii spun că pisicile nu au avut niciodată nevoie să învețe să asculte de ordinele umane.
Studiul mai menționează că, deși „câinii sunt percepuți de proprietarii lor ca fiind mai afectuoși decât pisicile, proprietarii de câini și proprietarii de pisici nu diferă semnificativ în ceea ce privește nivelul de atașament raportat față de animalele lor de companie”.
Autorii își încheie lucrarea cu umor, menționând că nu sunt siguri de ce iubitorii de pisici își adoră atât de mult felinele indiferente.
„Aspectul comportamental al pisicilor care îi determină pe proprietarii lor să se atașeze de ele este încă nedeterminat”, scriu ei.
