Nucul negru (Juglans nigra) se găsește în cea mai mare parte a regiunii central-estice a SUA, cu excepția părților extreme nordice și sudice, dar este familiar și în alte zone de pe coasta de est până în câmpiile centrale.
Face parte din familia generală de plante Juglandaceae, care include toate nucile, precum și nucul pecan. Numele latin, Juglans, derivă din Jovis glans, „ghinda lui Jupiter” – figurativ, o nucă potrivită pentru un zeu. Există 21 de specii în genul care se întind pe Lumea Veche temperată nordică din sud-estul Europei spre est până în Japonia și mai extins în Lumea Nouă din sud-estul Canadei spre vest până în California și spre sud până în Argentina.
Există cinci specii de nuc indigene în America de Nord: nuc negru, nuc de butternut, nuc din Arizona și două specii în California. Cele două specii de nuc cel mai frecvent întâlnite în locații native sunt nucul negru și nucul de butternut.
În mediul său natural, nucul negru preferă zonele ripariene – zonele de tranziție dintre râuri, pâraie și păduri mai dense. Se dezvoltă cel mai bine în zone însorite, deoarece este clasificat ca intolerant la umbră.
Nucul negru este cunoscut ca un copac alelopatic: eliberează substanțe chimice în sol care pot otrăvi alte plante. Un nuc negru poate fi uneori identificat prin plantele moarte sau îngălbenite din vecinătatea sa.
Apare adesea ca un fel de copac „buruiană” de-a lungul drumurilor și în zone deschise, datorită faptului că veverițele și alte animale culeg și răspândesc nucile. Se găsește adesea în același mediu cu arțarii argintii, teii, frasinii albi, tulipierii, ulmii și arborele de hamei.
Descriere
Nucii sunt copaci specific foioși, cu înălțimea de 9 până la 40 de metri, cu frunze penate care conțin de la cinci la 25 de foliole. Frunza propriu-zisă este atașată de ramuri într-o dispunere în mare parte alternativă, iar structura frunzelor este compusă penat-impar – adică frunzele constau dintr-un număr impar de foliole individuale care se atașează la o tulpină centrală. Aceste foliole sunt serate sau zimțate. Lăstarii și ramurile au o măduvă compartimentată, o caracteristică care poate confirma rapid identificarea arborelui atunci când o ramură este tăiată. Fructul unui nuc este o nucă rotundă, cu coajă tare.
Nucii de butternut sunt similari, dar acest tip de nuc nativ are fructe oblongi, cu nervuri, care se formează în ciorchini. Cicatricile frunzelor de butternut au o margine superioară păroasă, în timp ce nucii nu au.
Identificare în stare latentă
În timpul latenței, nucul negru poate fi identificat examinând scoarța; cicatricile frunzelor sunt văzute atunci când frunzele sunt smulse de pe ramuri și privind nucile care au căzut în jurul copacului.
La un nuc negru, scoarța este brazdată și de culoare închisă (este mai deschisă la nucul de butternut). Cicatricile frunzelor de-a lungul ramurilor arată ca un trifoi inversat cu cinci sau șapte cicatrici de fascicule. Sub copac, de obicei se găsesc nuci întregi sau cojile lor. Nucul negru are o nucă globuloasă (adică este aproximativ globulară sau rotundă), în timp ce nucile de pe nucul de butternut sunt mai ovale și mai mici.
