Proiectarea la standardul Passive House de eficiență energetică și etanșeitate la aer este dificilă. Proiectarea de locuințe sociale cu un buget restrâns la standardul Passive House este incredibil de dificilă. De aceea, munca Emmei Cubitt și a Invizij Architects este atât de interesantă și importantă. Am raportat anterior cum o casă de închiriat degradată și-a găsit salvarea ca locuințe sociale Passive House; acum, chiar alături, într-o zonă modestă din Hamilton, Ontario, au construit McQuesten Lofts cu 50 de unități rezidențiale cu un dormitor, dezvoltate pentru organizația caritabilă de locuințe Indwell „în colaborare cu organizațiile indigene locale pentru a aborda problemele persoanelor indigene fără adăpost.”
Indwell este o organizație remarcabilă, „o organizație caritabilă creștină care creează comunități de locuințe accesibile care sprijină persoanele care caută sănătate, bunăstare și apartenență.” A construit peste 570 de unități și a fost un adoptator timpuriu al standardului Passive House.
Clădirea are o formă simplă, paralelipipedică; așa cum explică arhitectul Mike Eliason în articolul său In Praise of Dumb Boxes (Elogiul cutiilor simple), „De fiecare dată când o clădire trebuie să ia un colț, se adaugă costuri. Sunt necesare detalii noi, mai multe etanșări, mai multe materiale, acoperișuri mai complicate. Fiecare mișcare are un cost corespunzător asociat cu ea.”
Clădirile paralelipipedice sunt, de asemenea, mai ieftine de exploatat. După cum notează Eliason, „Cutiile simple sunt excelente din punctul de vedere al consumului de energie, deoarece sunt mai eficiente datorită raportului suprafață/volum mai mic comparativ cu clădirile cu planuri mai complexe. Acest lucru are beneficiul suplimentar de a facilita atingerea unor niveluri ridicate de performanță a clădirii fără costuri sau efort suplimentar.”
Am discutat despre estetica containerelor de transport maritim înainte, dar cred că acesta este un alt tip de proiect; proiectarea unei astfel de clădiri poate fi o adevărată provocare, iar această zonă a orașului ar putea beneficia cu siguranță de puțină culoare. Trebuie să compari fotografiile înainte și după pentru a înțelege cu adevărat ce se întâmplă aici.
Emma Cubitt îi spune PlanetaNoastra că „aceasta este cea mai mare clădire din Canada care vizează certificarea PHIUS, din câte știu.” PHIUS, sau Passive House US, este un standard dezvoltat ca alternativă americană la PHI sau Passive House International și a evoluat pentru a avea câteva diferențe subtile. Întrebată de ce a ales PHIUS, Cubitt îi spune PlanetaNoastra:
Vom reveni pentru a afla ce a învățat după ce a lucrat cu ambele sisteme.
Proiectul este, de asemenea, integral din lemn (pardoseli, pereți, acoperiș, ferestre). Are o secțiune de perete simplă, accesibilă, cu 7.5 centimetri de Roxul Comfortboard (vată bazaltică comprimată) care învelește stâlpi de 15 centimetri plini cu vată bazaltică (Rockwool).
Au lăsat aspectul industrial, ieftin și vesel, la ușa de la intrare; odată intrat, este destul de cald și primitor, cu detalii interesante din lemn în tavan și în holul liftului.
Ne plângem adesea că scările sunt ignorate, dar aici scara principală este luminoasă, cu vedere din hol și ferestre spre exterior, o alternativă rezonabilă la lift. Probabil că Indwell a atins standardul Fitwell.
Unitățile par destul de confortabile, iar fereastra nu pare atât de mică din interior. Arhitecții au fost suficient de încrezători încât chiar au vopsit un perete gri închis. Observați, de asemenea, că nu există calorifer sub fereastră, așa cum este mai obișnuit; atunci când construiți la standardele Passive House, puteți plasa încălzirea și răcirea oriunde, deoarece fereastra și peretele exterior sunt calde. Ventilatorul este probabil mai util iarna decât vara, împingând aerul cald în jos.
Totul este acoperit de o instalație fotovoltaică de 46 kW, care a fost inclusă în costurile de construcție de aproximativ C$2777 pe metru pătrat (preț echivalent cu US$201 pe picior pătrat la momentul scrierii), ceea ce este cu adevărat remarcabil. Este ceea ce unul dintre profesorii mei de arhitectură obișnuia să descrie ca fiind ceea ce au cele mai bune clădiri: economie de mijloace, generozitate de scopuri. Hamilton, Ontario, este atât de norocos să aibă organizații caritabile precum Indwell și arhitecți precum Invizij; nu e de mirare că toată lumea se mută acolo.
