De multe ori, hrănirea populației globale în creștere și protejarea peisajelor naturale sunt văzute ca fiind în opoziție. Știm că o mare parte din defrișările globale, în special în zonele tropicale, este asociată cu extinderea culturilor precum uleiul de palmier și soia, precum și cu creșterea vitelor și a cacaoului.
Totuși, un raport al Uniunii Internaționale a Organizațiilor de Cercetare Silvică arată că pădurile pot juca un rol important în eliminarea foametei și în crearea unei mai mari securități alimentare. Acest lucru este important, deoarece protejarea pădurilor a fost identificată ca un mijloc cheie și rentabil de combatere a schimbărilor climatice. Așadar, o mai bună înțelegere a modului în care pădurile ajută la hrănirea oamenilor poate fi un alt instrument în arsenalul de apărare a acestora.
Peste un miliard de oameni din întreaga lume se confruntă cu foametea cronică, iar de două ori mai mulți suferă de perioade de insecuritate alimentară. „Din păcate, există o apreciere redusă în prezent a diverselor moduri în care aceste peisaje bazate pe arbori pot suplimenta sistemele de producție agricolă în atingerea securității alimentare globale”, scriu autorii.
Raportul examinează beneficiile nutriționale atât ale pădurilor naturale, cât și ale agro-pădurilor, unde arborii alimentari sunt cultivați printre alte specii de arbori și fac parte în continuare dintr-un ecosistem funcțional. Ei constată că alimentele din arbori pot ajuta la crearea unor diete mai echilibrate nutrițional, în special pentru zonele în curs de dezvoltare din tropice. Semințele, nucile și fructele pot fi surse importante de vitamine și minerale, în special pentru comunitățile care altfel depind de alimente de bază mai bogate în amidon. Alimentele care nu provin din arbori pot contribui, de asemenea, la un portofoliu alimentar mai larg, cum ar fi insectele, verdețurile comestibile, ciupercile și carnea de vânat.
Pădurile pot oferi comunităților locale un control mai mare asupra accesului la hrană și pot minimiza vulnerabilitatea acestora la fluctuațiile prețurilor globale ale mărfurilor alimentare. Potrivit raportului, sistemele agro-silvice pot fi mai rezistente la condițiile meteorologice nefavorabile decât culturile anuale – ceea ce poate deveni din ce în ce mai important în fața schimbărilor climatice.
Autorii raportului nu susțin că pădurile singure vor hrăni lumea, dar spun că sistemele forestiere pot ajuta la îmbunătățirea agriculturii durabile. Pădurile pot oferi servicii ecosistemice benefice, cum ar fi susținerea speciilor polenizatoare și furnizarea unei surse de material organic pentru îngrășământ.
S-a stabilit că comunitățile forestiere cărora li s-au acordat drepturi funciare reușesc să protejeze pădurile de care depind, uneori chiar mai bine decât guvernele naționale. Dar în unele zone, comunitățile nu au dreptul de a accesa pădurile și de a recolta hrană. Așadar, sprijinirea acestor drepturi este o parte importantă a ecuației.
Și simpla prezență a speciilor forestiere comestibile nu înseamnă întotdeauna că aceste alimente sălbatice sunt consumate. Multe depind de cunoștințele locale și tradiționale. Migrația poate cauza o pierdere a cunoștințelor despre alimentele din pădure, în timp ce schimbările culturale pot face ca anumite alimente din pădure să fie percepute ca având o valoare mai mică sau fiind ineficiente.
Noile tehnici de prelucrare sau preparare pot ajuta, de asemenea, comunitățile forestiere să utilizeze mai bine aceste alimente. De exemplu, în Guatemala, noile metode de prăjire permit comunităților din pădurea tropicală să depoziteze nuci de ramón, un aliment tradițional, timp de ani de zile.
Ca și în cazul agriculturii, practicile durabile sunt, de asemenea, importante pentru a asigura că această sursă de hrană este disponibilă pe termen lung. Așa cum am văzut cu unele tipuri de carne de vânat și tipuri de lemn de mare valoare, supra-recoltarea poate amenința o specie întreagă. Vestea bună, spun autorii, este că dezvoltarea agriculturii bazate pe păduri poate reprezenta de fapt o oportunitate în zonele în care peisajul a fost deja degradat de activitățile umane. „Colaborarea cu fermierii pentru a combina cele mai bune cunoștințe tradiționale și științifice formale oferă un potențial enorm de a îmbunătăți productivitatea și reziliența acestor sisteme.”
