Sau, o lecție despre cum să înveți să iubești oposumii.
Insectele care mușcă sunt, ca să spunem așa, neplăcute – sunt o pacoste și transmit boli. Căpușele de căprioară, în special, sunt supărătoare. Ele aduc disconfortul căpușelor. Ne aduc boala Lyme, infecția bacteriană anaplasmoza, infecția parazitară babesioza și virusul Powassan, toate putând fi grave (și chiar fatale) uneori. Și, în general, populațiile de căpușe își extind teritoriul.
Cei mai mulți dintre noi știm să luăm măsuri de precauție când suntem afară și să verificăm dacă avem căpușe care s-au agățat pentru o „croazieră” la cină. Dar dacă ar fi mai puține căpușe în natură! Ca și cum ar exista un animal căruia chiar îi place foarte mult să mănânce căpușe. Oh, stai, există!
Soluția oposumului
Controlul natural al dăunătorilor este un lucru minunat. Chiar dacă controlorul este un animal pe care mulți îl consideră mai puțin frumos. Un exemplu elocvent este animalul care îi sperie pe mai mulți oameni decât majoritatea, cel mai mare inamic al căpușelor, oposumul.
Dr. Rick Ostfeld, autorul unei cărți despre boala Lyme și cercetător senior la Institutul Cary pentru Studii Ecosistemice, consideră oposumii drept aspiratoare ambulante de căpușe.
„Multe căpușe încearcă să se hrănească cu oposumi și puține dintre ele supraviețuiesc experienței,” scrie Ostfeld pentru Institutul Cary. „Oposumii sunt, se pare, extraordinar de buni la toaletat – nu ne-am fi gândit niciodată la asta dinainte – dar ei ucid marea majoritate, mai mult de 95 la sută, dintre căpușele care încearcă să se hrănească cu ei. Astfel, acești oposumi se plimbă pe podeaua pădurii, aspirând căpușe în stânga și-n dreapta, ucigând peste 90 la sută dintre aceste creaturi, și astfel ne protejează cu adevărat sănătatea.”
Oposumii par să aibă un talent special pentru căpușe. Conform cifrelor calculate dintr-un studiu publicat de Proceedings of the Royal Society B, un singur oposum poate consuma între 5.500 și 6.000 de căpușe pe săptămână.
Sunt oposumii periculoși?
Eu, una, ador oposumii – dă-mi un perdant, sau un „sub-marsupial” după caz, și voi fi cel mai mare fan al său. Dar oposumii sunt adesea denigrați; tind să sperie oamenii puțin. OK, poate că chestia cu „șobolanul gigant cu ochi mici și negri” este puțin respingătoare – sau întregul act de „terifiant când se prefac morți” (vezi fotografia de mai jos) – dar ei nu sunt nici murdari, nici amenințători, așa cum cred mulți. De fapt, sunt animale curate, care se îngrijesc singure și au sisteme imunitare puternice. Un studiu publicat în American Journal of Public Health a constatat că oposumii au un risc de aproximativ opt ori mai mic de a purta rabie decât câinii sălbatici. Și stai, mai este!
Deși, conform majorității standardelor, nu este un animal frumos, marsupialul nostru atât de defăimat, oposumul de Virginia, ar trebui privit ca marele ‘îngrijitor de teren’,” notează Coaliția pentru Viața Sălbatică DFW din Texas. „În tăcere și fără costuri, el își îndeplinește rolul în lumea naturală, având grijă de ea cu sârguință și fără greș. Lăsat în pace, oposumul nu atacă animalele de companie sau alte animale sălbatice; nu roade firele de telefon sau electrice, nu răspândește boli, nu scoate bulbii de flori sau nu răstoarnă coșurile de gunoi. Dimpotrivă, oposumul face un mare serviciu în controlul insectelor, al șerpilor veninoși și al rozătoarelor.”
Deși percepțiile greșite pot determina oamenii să evite oposumii în loc să-i încurajeze; ei pot fi aliații dumneavoastră.
Dacă aveți oposumi, luați în considerare să nu apelați la serviciile de control al animalelor sălbatice și să nu încercați să scăpați de ei. Nu-i speriați, nu urmați sfaturi pentru a-i descuraja. Institutul Cary merge până acolo încât recomandă construirea de cuiburi pentru oposumi pentru a-i atrage să rămână în zonă. Poate că nu o să vă placă la început, dar doar pentru controlul dăunătorilor și prevenirea potențială a bolilor, merită cu adevărat să învățați să-i iubiți… cu ochii lor mici și negri, grimasa lor înfricoșătoare de moarte și tot restul.
