Cu decenii în urmă, visătorii, oamenii de știință și futurologii își imaginau viața în secolul 21 ca pe ceva desprins direct din „Familia Jetson”. Ar fi existat mașini zburătoare, vacanțe pe lună, cine sub formă de pastilă și o varietate de salopete metalice la modă. Deși multe dintre previziunile din trecut sunt amuzante și complet inexacte, strămoșii noștri au ghicit și unele lucruri. De fapt, aproximativ 40 la sută dintre cele 135 de tehnologii avansate prezise în 1960 că vor deveni realitate până în 2010 de către Agenția Japoneză pentru Știință și Tehnologie sunt tehnologii reale. Aici, vom arunca o privire la ce a ghicit corect trecutul (telefoane mobile și internet) și la ce nu (pastila de inteligență și ziua de lucru de patru ore).
Roboți și calculatoare
Una dintre cele mai populare previziuni despre viitor a fost rolul din ce în ce mai important pe care roboții și calculatoarele îl vor juca în viața noastră de zi cu zi. Deși roboții ajută la multe sarcini, ei nu sunt nici pe departe atât de populari pe cât ne-a făcut științifico-fantasticul să credem cândva că ar putea fi. Un articol din 1968 al revistei Mechanix Illustrated a prezis că roboții ne vor face curățenia în casă până în 2008, iar invenții precum Roomba au făcut din aceasta o realitate. Cu toate acestea, progresele în robotica casnică nu au atins înălțimile prezise de un articol din 1996 (da, 1996) din New York Times, care spunea că „roboții de bucătărie” ne vor evalua nevoile dietetice înainte de a ne pregăti mesele.
Futuriștii au fost ceva mai corecți pe tema calculatoarelor. Potrivit articolului din Mechanix, „cel mai important obiect individual în gospodăriile din 2008 este calculatorul. Aceste creiere electronice guvernează totul, de la asamblarea listelor de cumpărături până la urmărirea soldului bancar.” Dar, deși calculatoarele erau considerate importante în secolul 21, nu se aștepta ca toată lumea să aibă unul. În 1966, reporterul Stanley Penn scria în The Wall Street Journal că „este puțin probabil ca toată lumea să aibă propriul calculator în curând”, iar articolul din Mechanix a făcut ecou acestui sentiment: „Nu fiecare familie are propriul calculator privat. Multe familii își rezervă timp pe un calculator de oraș sau regional pentru a-și satisface nevoile.” Futuriștii au văzut chiar și internetul ca fiind important în societatea noastră actuală: „Omul va vedea în jurul lumii. Persoane și lucruri de tot felul vor fi aduse în focalizarea camerelor conectate electric cu ecrane la capetele opuse ale circuitelor.”
Transportul
Mașinile zburătoare erau o previziune populară, iar în 1940, Henry Ford spunea: „Țineți minte cuvintele mele: Vine o combinație de avion și automobil.” În 1973, Henry Smolinski a încercat să aducă o astfel de mașină pe piață prin fuzionarea unui avion Cessna Skymaster cu un Ford Pinto; cu toate acestea, Smolinski și pilotul său au fost uciși când un montant al aripii s-a desprins de mașină. FAA a aprobat prima mașină zburătoare în 2010, care se vinde cu peste 200.000 de dolari.
Potrivit unui articol din 1968 al revistei Mechanix Illustrated, până în 2008, americanii vor călători între orașe cu domuri climatizate în mașini care nu necesită direcție și ating viteza de 400 km/h. Accidentele auto vor fi de domeniul trecutului, datorită calculatoarelor de trafic care mențin vehiculele la 46 de metri distanță. Google a testat o mașină autonomă, dar, din păcate, peste 30.000 de oameni mor în accidente rutiere în SUA în fiecare an.
Se aștepta ca și transportul public să se schimbe dramatic până în secolul 21. Articolul din Mechanix a prezis huburi numite modemixere, unde navetiștii ar călători cu trenuri tubulare propulsate de aer comprimat, sau s-ar putea îmbarca în rachete sau avioane hipersonice. Deși armata americană a dezvoltat aeronave hipersonice, nu decolăm încă spre muncă. Totuși, în 1900, John Elfreth Watkins Jr. scria în Ladies’ Home Journal că trenurile vor călători într-o zi cu 400 km/h. Trenurile de mare viteză de astăzi pot călători cu peste 480 km/h.
Viața acasă
Casele din secolul 21 se aștepta să fie locuri dramatic diferite. În 1966, Arthur C. Clarke scria în revista Vogue că casele vor zbura până în 2001 și comunități întregi se vor muta spre sud iarna sau pur și simplu pentru o schimbare de peisaj. Între timp, Mechanix Illustrated credea că toate casele vor fi asamblate din module prefabricate, permițând construirea caselor într-o singură zi, iar materialele de construcție vor fi auto-curățitoare, astfel încât vopseaua sau sidingul nu se vor scoroji sau crăpa niciodată.
Dar poate cele mai mari realizări acasă ar avea loc în bucătărie, unde chiar dacă „roboții de bucătărie” nu ne servesc, pregătirea meselor este oricum mult mai ușoară: „Gospodina pur și simplu își stabilește în avans meniurile pentru săptămână, apoi introduce mesele preambalate în congelator și lasă utilitatea automată a alimentelor să facă restul.” Deși mesele nu sunt pregătite exact așa astăzi, articolul din 1968 a ghicit corect cultura noastră de unică folosință: Mesele sunt „servite pe farfurii de plastic de unică folosință. Aceste farfurii, precum și cuțitele, furculițele și lingurile din același material, sunt atât de ieftine încât pot fi aruncate după utilizare.”
De asemenea, s-a prezis că vom vedea mari progrese în tehnologia de refrigerare, cu case care ar putea păstra cantități mari de alimente proaspete pentru o lungă perioadă de timp. Această tehnologie ne-ar permite și să ne bucurăm de alimente din întreaga lume: „Frigiderele cu zbor rapid vor aduce fructe delicioase din tropice în câteva zile. Fermierii din America de Sud, ale căror sezoane sunt opuse celor noastre, ne vor furniza iarna alimente proaspete de vară care nu pot fi cultivate aici.”
Moda
În mare parte, moda nu a evoluat așa cum credeau strămoșii noștri că o va face. (Un articol din 1950 din Popular Mechanics prezicea că vom purta lenjerie de corp din raion pe care companiile chimice ne-o vor cumpăra pentru a o transforma în bomboane.) Totuși, unele previziuni au fost corecte. În 1910, Thomas Edison scria: „Hainele viitorului vor fi atât de ieftine încât fiecare femeie va putea să urmeze imediat moda, și vor exista o mulțime de mode. Mătasea artificială, superioară mătăsii naturale, este acum făcută din celuloză de lemn. Cred că barbarismul viermelui de mătase va dispărea în cincizeci de ani.” A avut pe jumătate dreptate: Deși îmbrăcămintea ieftină este produsă în masă astăzi, mătasea provine încă de la viermi de mătase care sunt uciși pentru material.
O altă previziune populară a fost apariția salopetei futuriste, dintr-o singură bucată, implicând că oamenii viitorului ar fi mai preocupați de eficiență decât de stil. Dar Pierre Cardin nu a fost de acord. În anii 1960 și 1970, el a dezvăluit colecții spațiale, avangardiste, care nu erau întotdeauna atât de practice. În această fotografie din 1971, modelele poartă uniforme de asistentă ale viitorului create de Cardin.
Munca
Futuriștii preziceau un birou mult mai avansat din punct de vedere tehnologic, cu angajați care vorbesc la „telefoanele TV” și folosesc tablete cu ustensile de scris cu „lanternă infraroșie”.
Ziua de lucru medie ar fi de doar patru ore, potrivit Mechanix Illustrated, dar asta nu înseamnă că am avea timp liber să ne vizităm prietenii din alte orașe cu domuri. Strămoșii noștri credeau că vom avea nevoie de acel timp suplimentar pentru a ține pasul cu progresele tehnologice rapide ale lumii. Se aștepta ca angajații să închirieze casete de la biblioteci după muncă și să le aducă acasă pentru a le viziona la televizor ca parte a programelor de educație continuă necesare.
Cum ești plătit în această societate futuristă? Potrivit Mechanix Illustrated, „Banii au dispărut aproape complet. Angajatorii depun salariile direct în conturile angajaților lor. Cardurile de credit sunt folosite pentru plata tuturor facturilor. De fiecare dată când cumperi ceva, numărul cardului este introdus în stația de calculator a magazinului. Un calculator principal deduce apoi suma din soldul tău bancar.” Aș spune că pe asta au ghicit-o.
