Într-o serie recentă de interviuri la radioul canadian, am fost întrebat ce ar trebui să facă oamenii de Black Friday. Am prezentat răspunsurile obișnuite de PlanetaNoastra, inclusiv boicotarea lui și găsirea de alternative, sau celebrarea Ziua Fără Cumpărături. PlanetaNoastra a sugerat, de asemenea, produse mai sustenabile cu un impact climatic mai redus. Dar acest lucru m-a făcut să mă gândesc din nou la întrebarea de ce cumpărăm, de ce avem această obsesie cu cumpărăturile în primul rând.
În cartea mea recentă, „Living the 1.5 Degree Lifestyle” (A Trăi Stilul de Viață de 1,5 Grade), am discutat acest lucru în termeni de amprentă de carbon, citându-l pe fizicianul și economistul Robert Ayres, care predă că economia este un proces termodinamic.
Cu alte cuvinte, întregul scop al economiei este de a transforma energia în lucruri. Toată acea energie din combustibilii fosili este, de fapt, energie solară concentrată, care este apoi degradată în deșeuri și energie termică de joasă calitate. Acesta este sistemul economic: Cu cât mai multă energie trece prin sistem, cu atât lumea devine mai bogată. Vaclav Smil a spus acest lucru în cartea sa „Energie și Civilizație: O Istorie”.
De fiecare dată când facem cumpărături, convertim fluxurile de energie în profit. De fiecare dată când aruncăm ceva, participăm la activitatea economică de transformare a energiei în deșeuri. Black Friday, și aproape orice alt aspect al societății noastre, încurajează și ajută activ acest proces. Din „Living the 1.5 Degree Lifestyle”, o explicație a modului în care marketingul sprijină acest lucru:
Nu are rost să produci lucruri dacă nimeni nu le cumpără. Lucrurile trebuie să circule. În clasicul său din 1960, „The Waste Makers” (Producătorii de Deșeuri), (recenzie PlanetaNoastra aici în arhive) Vance Packard îl citează pe bancherul Paul Mazur:
Packard îl citează, de asemenea, pe consultantul de marketing Victor Lebow:
Acesta este motivul pentru care stilul de viață suburban dominat de mașină a avut un asemenea succes în crearea unei economii în plină expansiune în America de Nord. A generat mult mai mult spațiu pentru lucruri, pentru consum, creând o nevoie de consum nesfârșit de vehicule și combustibilul pentru a le alimenta și drumurile pe care să circule. Pentru spitale, poliție și toate celelalte părți ale sistemului.
Ar fi greu să ne imaginăm un sistem care transformă mai multă energie în lucruri. Acesta este motivul pentru care casele devin mai mari și mașinile se transformă în SUV-uri și camionete: mai mult metal, mai mult combustibil, mai multe lucruri. Acesta este motivul pentru care guvernele sunt reticente în a investi în transportul public sau în alternative la mașini: Un tramvai durează 30 de ani și nu contribuie la consumul de lucruri; nu există nimic de câștigat pentru ele. Ele vor o economie în plină expansiune și asta înseamnă creștere, mașini, combustibil, dezvoltare și producție de lucruri. De aceea construiesc tuneluri în Seattle, îngroapă tramvaie în Toronto și se ceartă pe locurile de parcare în New York City: Regula 1 este să nu deranjezi niciodată șoferii de mașini; ei sunt motoare ale consumului.
De ani de zile, încă din anii 1930, s-a vorbit despre obsolescența planificată integrată în produse. Un designer industrial i-a spus lui Packard:
Packard scria cu mult înainte de Ayres sau Smil, dar ar fi înțeles principiul de bază: Totul este despre transformarea energiei în lucruri și vânzarea cât mai multora posibil. Iar atunci când cumpărăm, contribuim direct la acea conversie de energie, un produs secundar al căreia este dioxidul de carbon. De aceea am fost indocrinați în această cultură a comodității, să depunem tot acest efort, pentru a menține combustibilii fosili curgând și economia pompând bogăție.
În cartea mea, închei fiecare capitol cu întrebarea „ce putem face?”. Pentru bunurile de consum am scris:
Dar de Black Friday, s-ar putea sugera și cumpărarea de produse cu emisii reduse de carbon, fie că sunt jucării din lemn pentru copii sau produse alimentare pentru adulți. Gândiți-vă la carbon și gândiți-vă dacă avem nevoie de acel lucru în primul rând. Un ultim cuvânt de la Smil:
