Pare absurd că nu am dezvoltat o alternativă pentru acest material dăunător și persistent care ne invadează viețile și planeta.
Când o tânără broască țestoasă a fost găsită moartă lângă Perth, Australia, cercetătorii de la Universitatea Murdoch au vrut să afle de ce. S-a dovedit că săraca „Tina broasca țestoasă” era plină de deșeuri de plastic. Dr. Erina Young a declarat presei locale:
Deși plasticul are un rol important în domenii precum medicina, nu ar trebui să facă parte din viața noastră de zi cu zi. Cunoscând daunele provocate de aceste obiecte, trebuie luate măsuri mult mai stricte pentru a preveni utilizarea lor. Plasticul de unică folosință ar trebui interzis direct, sau taxele pentru accesarea unor articole precum pungile de cumpărături, paharele de cafea, recipientele de polistiren, paie și sticlele de apă ar trebui să fie atât de astronomice încât nimeni nu ar vrea să uite propria opțiune reutilizabilă.
Există alternative bune, cum ar fi borcanele de sticlă, pungile de pânză, recipientele metalice, cutiile de lemn etc. Am fost la evenimente importante unde mâncarea a fost servită pe farfurii compostabile din frunze și tacâmuri din lemn, și la baruri care folosesc doar paie de hârtie. Un eveniment pentru Ziua Mondială a Oceanelor, găzduit de Lush Cosmetics în Toronto, a prezentat cocktailuri pentru o mulțime servite în borcane Mason (fără paie!).
Dar aceste alternative, din păcate, nu sunt generalizate. Ele necesită ca cumpărătorii, proprietarii de magazine și organizatorii de evenimente să depună eforturi suplimentare, de obicei pentru a face o declarație „pro-verde”. Ele nu au devenit încă opțiunea implicită.
Aici cred că avem nevoie de un accent mult mai mare pe dezvoltarea unor alternative viabile, la scară largă, comerciale la plasticul și ambalajele de unică folosință. Au existat câteva idei noi și promițătoare, cum ar fi WikiPearls comestibile și ambalaje pe bază de ulei și ceară și depozite de apă gelatinoase, dar nu vedem niciuna dintre acestea în magazinele alimentare locale. Nu pentru că ne lipsește capacitatea de a le inventa și utiliza, ci pentru că nu a fost o prioritate. Am fost distrași prea mult timp de alte lucruri, mai interesante.
Până acum, accentul pe inovația tehnologică a fost orientat către acele tehnologii pe care autorul și omul de știință Peter Kalmus le descrie ca fiind „talismanice pentru mitul progresului” – o credință profundă, subconștientă, că suntem și vom fi întotdeauna mai avansați decât societățile din trecut. În A fi schimbarea, el scrie:
Mi-aș dori să ne putem folosi cunoștințele tehnologice colective extraordinare pentru a crea supermarketuri, farmacii, restaurante și magazine de îmbrăcăminte fără plastic. Nu are niciun sens pentru mine că, având în vedere toate lucrurile pe care le putem face (cum ar fi să purtăm lumea în buzunar sub formă de smartphone), trebuie totuși să cumpăr cereale în pungi de plastic sigilate și pastă de dinți în tuburi de plastic nereciclabile. Cum am putea să nu fi rezolvat deja această problemă?
Cererea consumatorilor nu a existat până acum, dar câștigă lent avânt. Oamenii nu și-au dat seama de amploarea influenței plasticului, chiar și asupra celor mai îndepărtate insule din Pacific. Începem să observăm imagini grotesc ale victimelor precum Tina broasca țestoasă, care se îneacă literalmente în plastic. Curând nu ne vom mai simți confortabil cumpărând mâncare și transportând-o acasă în plastic util doar câteva minute; se va simți profund neliniștitor și neetic.
Pe măsură ce conștientizarea se răspândește, sperăm că oamenii de știință, proprietarii de magazine, guvernele și inovatorii vor observa și ei și vor începe să acorde prioritate dezvoltării unor alternative biodegradabile, nepersistente.
