Într-un articol recent, „Accesibilitatea Vehiculelor Electrice pentru Comunitățile de Culoare și Hispanice Este Esențială pentru Adoptarea cu Succes a VE în SUA,” colaboratorul PlanetaNoastra Marc Carter a notat că principalele probleme au fost veniturile mai mici și costurile mai mari ale mașinilor electrice. Dar mașinile alimentate cu motoare cu ardere internă (ICE) sunt, de asemenea, incredibil de scumpe: scriitorul specializat în transporturi Carlton Reid subliniază un nou studiu în articolul său din Forbes, „Costul pe întreaga durată de viață a unei mașini mici 689.000 $; Societatea Subvenționează Această Deținere cu 275.000 $.”
Reid face o conversie a costului în euro din studiu, „The Lifetime Cost of Driving a Car” (Costul pe întreaga durată de viață al Conducerii unei Mașini). Autorii studiului—Stefan Gössling, Jessica Kees și Todd Litman (cunoscuți PlanetaNoastra pentru cercetările sale anterioare și scrierile)—au analizat costul total al deținerii unei mașini. Ei au notat: „Mașinile sunt scumpe din cauza costului lor ridicat de achiziție, a deprecierii, precum și a costurilor suplimentare generate de asigurare, reparații, achiziționarea de combustibil și parcarea rezidențială.” Dar există și alte costuri „externe” ale deținerii, cum ar fi costurile drumurilor și parcărilor, și costurile generate de poluare, zgomot sau daune cauzate de accidente.
Studiul constată că costurile pe întreaga durată de viață ale condusului sunt uluitoare, dar, în realitate, costurile pe întreaga durată de viață ale oricărui lucru par uluitoare dacă le multiplici pe o perioadă de 50 de ani. Procentul din venitul net care merge către susținerea mașinii este, de asemenea, revoltător: pentru cei extrem de bogați este doar 1%, pentru simplii milionari, este 13%. Dar pentru un muncitor necalificat este 36% pentru o mașină economică, iar dacă își cumpără un F-150, așa cum fac mulți muncitori—aproximativ același cost ca Mercedes GLC din studiu—acesta crește la 69% din venitul lor anual.
Am scris anterior în „Care Este Costul Real al Deținerii unei Mașini?” că subvențiile indirecte și costurile externalizate pot fi mai mult de 50% din costul direct. Acest studiu arată clar că toate aceste subvenții creează de fapt un cerc vicios care încurajează condusul, descurajând în același timp utilizarea modurilor alternative de transport.
Așadar, odată ce deții o mașină, aceasta este un „cost irecuperabil” și, dacă nu conduci într-un oraș mare cu parcare scumpă, este incremental mai ieftin să conduci.
Studiul analizează apoi costurile sociale și subvențiile care se adaugă la acestea, dar care nu sunt plătite direct de către șofer.
Într-un articol anterior unde am calculat studiul și costul pe cetățean pentru acele costuri sociale externalizate, am ajuns la un număr similar: 5.701 $. Am concluzionat:
Problema cu eliminarea acestor subvenții și obligarea șoferilor să acopere costul real al condusului lor este că creșterea costului de operare a unei mașini afectează în mod disproporționat șoferii mai săraci, deoarece costul deținerii și operării mașinii reprezintă o proporție mai mare din venitul lor. Acest lucru este adesea folosit ca scuză de mulți cărora nu le-a păsat niciodată prea mult de săraci, dar care nu vor să plătească mai mult pentru combustibil, dar se întâmplă să fie adevărat. Autorii notează că o creștere de doar 6,5 cenți per litru de motorină (6,6 cenți per litru, echivalentul a 25 de cenți per galon) a cauzat revolte violente în Franța.
Autorii studiului sugerează că deținerea unei mașini este o formă de „blocaj economic care epuizează o mare parte din venitul discreționar al grupurilor cu venituri mici.” Așa cum facem și noi aici, pe PlanetaNoastra, ei sugerează promovarea alternativelor, transportul activ precum ciclismul, și notează că bicicletele electrice „fac posibilă acoperirea distanțelor de până la 10 km [9,66 km], din nou la un cost mult sub cel al automobilului.”
Concluzia este relevantă pentru discuția din articolul nostru anterior despre cum să facem mașinile electrice mai accesibile comunităților cu venituri mici:
Carter a scris în articolul menționat anterior despre accesibilitatea vehiculelor electrice că „justiția și echitatea mobilității înseamnă să oferim tuturor opțiuni adecvate, accesibile și la prețuri rezonabile pentru a-și satisface nevoile de mobilitate.” Pare destul de clar că mașinile nu se încadrează în această descriere, indiferent cu ce rulează.
