Două dintre cele mai mari mituri despre schimbările climatice au fost demontate: Primul este că avem timp să gestionăm impactul ființelor umane asupra sistemului climatic planetar. Timpul a expirat și trăim acum cu începuturile unui climat schimbat, inclusiv furtuni mai intense, secete mai severe, inundații mai înfricoșătoare și incendii de vegetație mai puternice.
Al doilea mit este că atenuarea schimbărilor climatice va costa atât de multe miliarde încât nu ne putem permite să facem acest lucru și că o astfel de acțiune ar lua bani de la cei mai săraci oameni care au cea mai mare nevoie de ei.
Potrivit unui nou studiu, contrariul este adevărat.
Într-un articol din jurnalul Nature, cercetătorii au constatat că, dacă ființele umane nu reușesc să reducă emisiile de gaze cu efect de seră la nivelurile desemnate în Acordul de la Paris, costul economic ar varia de la 150 trilioane de dolari la 792 trilioane de dolari până în 2100.
Statele Unite au semnat Acordul de la Paris în 2015 alături de alte 190 de națiuni, dar în august 2017, președintele Trump a depus o notificare la Națiunile Unite pentru a se retrage din acord – deși, datorită termenilor acordului inițial, această retragere nu va fi efectivă decât în noiembrie 2020. Acordul vizează menținerea încălzirii globale sub 2 grade Celsius. Deja, planeta s-a încălzit cu peste 1 grad.
Baza Acordului de la Paris sunt acțiunile voluntare (Contribuții Naționale Determinate – NDC) pe care națiunile le vor întreprinde pentru a atenua emisiile de CO2, dar până în prezent, puține țări au reușit să își atingă obiectivele, deși peste 30 de orașe din întreaga lume au reușit.
Dar chiar și obiectivele Acordului de la Paris probabil că nu sunt suficiente: „Mai multe studii au demonstrat că [NDC-urile] actuale nu sunt suficiente pentru a atinge țintele de încălzire globală”, a declarat Biying Yu, de la Institutul de Tehnologie din Beijing și co-autor al studiului din Nature, pentru CBS News. Ea a explicat că, chiar și cu reducerile convenite, se estimează o încălzire de 3 grade.
Costurile inacțiunii în fața schimbărilor climatice (cei 150 de trilioane de dolari și mai mult) provin din distrugerile provocate de furtuni și mai intense, inundații, secete și incendii, fără a mai menționa extincțiile animalelor și toate celelalte variabile care creează o lume foarte diferită.
Ce se întâmplă dacă luăm măsuri?
Yu și colegii săi au analizat modalitățile prin care țările ar putea îmbunătăți NDC-urile lor maximizând câștigurile și minimizând efectul asupra economiei, ceea ce ar necesita cooperare globală.
Beneficiul net al atenuării schimbărilor climatice ar fi de 127 trilioane de dolari până la 616 trilioane de dolari până în 2100 – aceasta este suma care ar fi câștigată sub formă de beneficiu economic minus cheltuieli.
Pare evident, nu-i așa? Problema? Ca multe lucruri din viața noastră (o mașină sau o centrală termică mai eficientă), este necesară o cheltuială inițială mare pentru a culege ulterior acele beneficii economice.
„Deoarece multe țări și regiuni ar avea un venit net negativ în etapa inițială datorită cantității mari de costuri de reducere [a gazelor cu efect de seră], acestea ar putea refuza să intensifice acțiunile climatice actuale pe termen scurt și să aleagă să neglijeze daunele climatice pe termen lung, ceea ce constituie un obstacol serios în atingerea țintelor de încălzire globală”, a declarat Yu pentru CBS News.
În ceea ce privește ideea că atenuarea schimbărilor climatice ia bani de la cei care au nevoie de asistență, merită să ne amintim că cei mai săraci și mai vulnerabili vor fi cel mai grav afectați de creșterea nivelului mării și de furtunile devastatoare. Deci, banii cheltuiți acum i-ar proteja mai târziu. Iar când vine vorba de aceste populații, vorbim de viață și de moarte.
Se pare că alegerea este clară.
