În anii 1930, seceta Dust Bowl (Bolul de Praf) i-a învățat pe americani importanța conservării solului, deoarece seceta, căldura extremă și practicile agricole pe termen scurt au dus la furtuni de praf care au sufocat o mare parte din Marile Câmpii. În 1935, Congresul a adoptat Legea Conservării Solului, înființând Serviciul de Conservare a Solului. Fermierii au fost încurajați să planteze ierburi și culturi care returnau nutrienți solului în loc să-i epuizeze — parte din ceea ce am numi astăzi agricultură regenerativă.
Cu toate acestea, odată cu creșterea agriculturii industriale și utilizarea tot mai mare a îngrășămintelor, lecțiile Dust Bowl au fost în mare parte uitate. Un studiu recent realizat de geoscientists de la Universitatea din Massachusetts a constatat că până la 46% din stratul de sol original al Corn Belt nu a fost doar epuizat, ci complet pierdut.
Problema pierderii solului este, însă, una globală — și o amenințare globală. Potrivit Națiunilor Unite, fără măsuri active de conservare a solului și schimbări în modul în care creștem alimente, stratul de sol al lumii ar putea dispărea în termen de 60 de ani.
Metode de conservare a solului
În Statele Unite, Serviciul Național pentru Conservarea Resurselor și American Farmland Trust efectuează studii pedologice, sprijină programe de conservare a solului și promovează practici agricole care protejează atât terenurile agricole, cât și fermierii. La nivel mondial, organizații precum Parteneriatul Global pentru Sol al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și Asociația Mondială pentru Conservarea Solului și a Apei, supraveghează eforturile de restabilire a productivității solurilor degradate și de prevenire a pierderii biodiversității solului.
Multe dintre metodele de conservare a solului sunt cele cunoscute de fermieri din timpuri imemoriale. Rotația culturilor ajută la prevenirea eroziunii solului prin returnarea materiei organice în sol. Plantarea culturilor de rădăcinoase este deosebit de distructivă pentru structura solului, deoarece necesită arat mai adânc. Rotația anuală a culturilor de rădăcinoase cu cereale și culturi de acoperire ajută la păstrarea structurii solului, precum și a organismelor subterane care îl locuiesc.
Evitarea completă a aratului prin agricultura fără prelucrare reduce evaporarea și eroziunea, permițând solurilor să-și rețină materia organică și umiditatea. Zonele tampon cu vegetație naturală cu rădăcini adânci, care cresc între căile navigabile și culturi, pot ajuta la menținerea malurilor râurilor. Integrarea creșterii animalelor sau a culturilor agricole cu alte practici agricole precum silvicultura sau pomicultura poate folosi rădăcinile adânci ale copacilor pentru a menține solul, a reține umiditatea și a preveni eroziunea. Iar agricultura în contur sau pe pante, unde rândurile de culturi sunt cultivate în jurul sau perpendicular pe panta unui deal, reduce scurgerile și eroziunea — ceva ce cultivatorii de orez cunosc de secole.
Ce nu știm, nu putem proteja
Un sfert din toate speciile de pe Pământ trăiesc în sol, fiind identificate aproximativ 170.000 de specii de organisme din sol. Mai mult de 5.000 de tipuri diferite de creaturi pot fi găsite într-o singură mână de sol. Cu toate acestea, eforturile de conservare a naturii se concentrează în principal pe flora și fauna terestră și oceanică, acordând puțină atenție conservării solului.
Includerea biodiversității solului într-o măsură mai mare în Convenția ONU privind Diversitatea Biologică va concentra mai multă atenție asupra problemei. Oamenii de știință specializați în sol au lansat recent Soil Bon, Rețeaua de Observare a Biodiversității Solului, pentru a măsura variabile esențiale ale biodiversității din sol. Parteneriatul Global pentru Sol al FAO a contribuit, de asemenea, la creșterea conștientizării pierderii biodiversității. Din fericire, o „multitudine de cunoștințe științifice, tehnice și de alte tipuri relevante pentru biodiversitatea solului” a fost publicată în ultimele două decenii, culminând cu publicarea în 2020 a raportului FAO Starea Cunoașterii Biodiversității Solului. Acum, ceea ce este necesar este încorporarea acestor cunoștințe în programele de conservare.
Beneficiile conservării solului
Calitatea solului depinde de un ecosistem sănătos și divers deasupra solului. Biomasa vegetală este principala sursă de energie pentru aproape toată viața terestră, inclusiv numeroasele specii de ciuperci, bacterii, viermi, insecte, nematozi și alte organisme vii de sub pământ. Menținerea biodiversității vegetale „în fața schimbărilor de mediu este fundamentală pentru menținerea funcționării ecosistemelor terestre.” Conservarea solului depinde de protecția ecosistemului.
Cu toate acestea, biodiversitatea de sub pământ este, de asemenea, cheia ecosistemelor sănătoase de deasupra solului. Într-adevăr, relația lor mutuală s-ar putea afla chiar la originile plantelor terestre. Fără o diversitate a vieții, solul este susceptibil la eroziunea cauzată de apă și vânt, „una dintre cele mai grave amenințări la adresa producției mondiale de alimente.” Solurile de bună calitate ajută, de asemenea, la reglarea climei prin absorbția dioxidului de carbon, purificarea apei subterane, menținerea sub control a agenților patogeni din sol și scăderea incidenței bolilor respiratorii umane cauzate de eroziunea eoliană. Conservarea solului este unul dintre cele mai vitale și cel mai adesea neglijate domenii ale protecției ecosistemelor.
Fără soluri, fără ferme, fără hrană
Conservarea solului este esențială pentru sustenabilitatea vieții umane pe Pământ. Propria noastră existență continuă se bazează pe protecția milioanelor de creaturi de sub picioarele noastre, dintre care pe majoritatea nu le vom vedea niciodată.
